Andrei Cristian

Visul unei nopți de vară este una dintre comediile romantice ale dramaturgului englez William Shakespeare, scrisă cândva la mijlocul anilor 1590. Este o piesă plină de senzualitate și erotism. Două perechi de îndrăgostiși sunt purtați prin pădure, pe aripi de magie, de către un spiriduș gânditor și imprevizibil. Lor li se alătură un cuplu nepământean, Oberon și Titania, care, puși mereu pe ceartă, încurcă rostul celor două povești de dragoste.

„Povestea originală care stă la baza adaptării scenice este marcată de mitologia japoneză, în care cele trei femei puternice sunt adesea prezente. Ele reprezintă anotimpurile vieții și exprimă profunzimea relației dintre om și natură. Rolul lor este acela de a iniția și de a ghida eroul, fără a-și pierde dimensiunea pământeana și umorul.

Povestea Scufiței Roșii este povestea fetiței care pornind singură la drum, intră în vorbă cu lupul, din bună credință şi naivitate, şi sfârșește prin a fi mâncată de acesta şi ea şi cineva foarte drag ei, bunica.

„Un poem despre viața plină de dragoste și durere a Fridei Kahlo, reprezentată prin diverse metafore și simboluri, cu ajutorul păpușilor, obiectelor metamorfozate și animației în nisip. Coregrafia și teatrul de animație se combină astfel încât pictura artistei prinde viață pe scena inundată de atmosfera onirică, creată de muzica Chavelei Vargas și Al Marconi. Portretele desenate în nisip în timp real, completează biografic personalitatea Fridei adăugând spectacolului momente de „performance”.

Dansul şi scrisul sau desenul (grafia) sunt plămădite la fel şi aparțin aceleiași substanțe. Aceleiași nevoi. Aceluiași dor. Scriu şi desenez de când mă știu. Mereu. Fără întrerupere. În toate limbile în care îmi este dat să gândesc. Pe orice suport mi-ar ieși în cale: o filă de caiet, un șervețel de restaurant, un ecran de computer, o cutie de chibrituri desfăcută în așa fel ca să încapă pe ea cât mai multe…

Cine nu îl știe pe Oblio, băiețelul cu capul rotund? Cine nu s-a uitat la desenele animate? Dar, oare, toți știu de unde a pornit personajul? Harry Nilsson, un cunoscut muzician al anilor `80 a scris o poveste despre un băiețel cu capul rotund ce trăia în Țara Țuguiului, a Vârfului, a Piramidei, sau a Sensului, o țară care avea legi proprii și unde copiii nu se puteau juca după pofta inimii.

Prin îmbinarea elementelor de dans contemporan și teatru de păpuși, regizorul, dansatorul și actorul Duda Paiva (Olanda), a creat o variantă contemporană a spectacolului ”Calul de aur” de Rainis.

Crud este un spectacol de teatru contemporan care are la bază un text creat din situații reale prin care au trecut tinerii din România ultimilor 100 de ani. Spectacolul vorbește atât despre fragilitatea tinerilor din țara noastră, cât și despre trăirile recurente pe care le au tinerii de la generație la generație. Alcătuit din patru tablouri, CRUD aduce în discuție situații reale ca feminismul anilor interbelici, cenzura în artă din perioada comunistă, lupta tinerilor pentru libertate de la sfârșitul lui ‘89 și începutul lui ‘90 sau căutarea identității generației actuale una ce nu se simte reprezentată.

Trupa El patio dă viață unui spectacol non verbal de excepție. O scenă aproape goală, un spectacol ce se construiește în fața noastră. Doi păpușari vin din întuneric și creează personaje din degetele lor și niște argilă, animând o lume întreagă într-un spectacol plin de umor și gingășie.

În premieră națională, Matei Vișniec, cel mai jucat dramaturg român atât în țară cât și în străinătate ”debutează” pe scena de la Țăndărică cu o piesă scrisă pentru copii. ”Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” este un poem plin de tandrețe, de candoare și sensibilitate, care vorbește despre prietenie, tristețe, bucurie, speranță.