Andrei Cristian

Un spectacol despre modul în care puteți găsi o cale către inimile oamenilor printr-o păpușă, prin ceea ce puteți face cu propriile mâini ca mai apoi barierele lingvistice să se descompună iar tu să devii clar și necesar… Un păpușar adâncit în propriile sale gânduri intră într-o cafenea, comanda un pahar de vin și un măr și începe să viseze. În cafeneaua inundată cu muzică, toate gândurile și visele devin realitate.

Adunarea păsărilor reprezintă demonstrația că non verbalitatea și mișcarea pot exprima mai mult decât o mie de cuvinte. Spectacolul are la bază celebrul poem omonim al lui Farid ud-Din Attar, cu influențe din cunoscutele dramatizări ale lui Peter Brook și Jean – Claude Carierre și ne poartă prin elementele care condimentează unitatea de-a lungul secolelor: drumul inițierii, lupta pentru putere, dinamica socială.

Cine nu știe povestea Scufiței Roșii? Nu există generație de la Frații Grimm sau Charles Perrault încoace care să nu fi urmărit aventurile unei fetițe cu scufiță, trimisă de mama ei, prin pădure, să-i ducă de mâncare bunicii ei.

„Regele moare” o poveste caldă, umană despre viață, despre putere, despre moarte este, poate,  cea mai puțin absurdă dintre piesele lui Eugène Ionesco. Este vorba despre atitudinea omului in fața propriei morți.

Șapte povești de câte șapte minute, regizate de șapte regizori din șapte țări, toate acestea interpretate de un singur actor: David Zuazola.  Jocul timpului reprezintă, totuși, mai mult decât șapte povești diferite și publicul va descoperi, pe parcursul spectacolului, că totul este de fapt o poveste plină de semnificații.

După un naufragiu, Gulliver Lemuel, călător, marinar şi doctor, nimerește pe o insulă care se numește Liliputania şi este populată de niște ființe minuscule. În ciuda mărimii, liliputanii sunt ambițioși, țâfnoși, trufași. Gulliver trăiește un timp cu aceste ființe trecând prin câteva experiențe extraordinare.

Subiectul inspirat din experiența de jurnalist a dramaturgului Matei Vișniec este oglinda unei realități pe care o trăim. Oare nu este adevărat că suntem “prea mulți pe nenorocita asta de barca”, Europa?

Crud este un spectacol de teatru contemporan care are la bază un text creat din situații reale prin care au trecut tinerii din România ultimilor 100 de ani. Spectacolul vorbește atât despre fragilitatea tinerilor din țara noastră, cât și despre trăirile recurente pe care le au tinerii de la generație la generație. Alcătuit din patru tablouri, CRUD aduce în discuție situații reale ca feminismul anilor interbelici, cenzura în artă din perioada comunistă, lupta tinerilor pentru libertate de la sfârșitul lui ‘89 și începutul lui ‘90 sau căutarea identității generației actuale una ce nu se simte reprezentată.

Spectacolul urmărește povestea micuței Dorothy, care locuiește la o fermă din Kansas împreună cu mătușa și unchiul său. Visează însă că va trăi cândva într-un loc mai bun, sub un curcubeu. Într-o zi, micuța casă din Kansas în care se aflau Dorothy și cățelușul ei, Toto, este purtată de o tornadă într-un tărâm necunoscut și ciudat.

Povestea ia naștere din niște perne amorfe și ne vorbește despre personaje ce se recunosc reciproc. În unele privințe de aseamănă, alteori sunt diferite. Recunoașterea are loc într-un spectacol cu păpuși și actori, care permanent devin altcineva.