Teatre de păpuşi, marionete şi de animaţie

Prezentări pe larg ale teatrelor

Teatrul de păpuși  “PRICHINDEL” din Alba Iulia

A fost înfiinţat în anul 1952. Primul regizor al acestui teatru (între anii 1952 – 1966) a fost Petre Diaconu care a fost şi director între anii 1955 – 1960. El a creat echipa acestei instituţii, ocupându-se de pregătirea ei profesională şi realizând o serie de spectacole valoroase în prima perioadă a acestui teatru [peste 50 de montări: Găinuşa harnică 1952, Vine tractorul 1953, Peştisorul de aur 1954, Aladin şi lampa fermecată1958, Sus,sus…1965, Cinci pagini din istoria râsului 1966].

Artişti păpuşari erau: Mioara Diaconu, Cornelia Daniel, Elena Haţegan (1953-1990), Aurel Crăciun (1953-54 , 1960-1990), Nicolae Haţegan (1953-1990), Dumitru Matei (transferat la Teatrul de Păpuşi din Botoşani din 1960), Maria Matei transferată la Teatrul de Păpuşi din Botoşani din 1960), Ana Maria Nicoară (1957-1990), Aurelia Silvestru (1957-1990), Cornelia Daniel (1961-1966), Licsandra Dragu (1962-1990), Ion Cristescu (1963 –1990), Constanţa Rodeanu [1963,1967-1972], Viorel Oancea (transferat la Sibiu).

Ca regizori au mai activat Aurel Crăciun, Ion Cristescu, Ion Sângerean.

Scenografi: Avram Mentzel [1958 – 1975, 1977 -1984]. Au mai fost scenografi la Alba Iulia: Erwin Kuttler [1965], Nicolae Haţegan, Vlad Gabrielescu [1971-1973], Livia Bar. La acest teatru a debutat ca scenograf Irina Borowski şi au colaborat scenografi de valoare din alte teatre, cum ar fi de exemplu Eustaţiu Gregorian.

Directori au mai fost: Traian Huiu [1952-1953], Cârlan Lenina [1953], Ioan Văideanu [1953-1955], Valeriu Suşman [1960-1962], Dumitru Floca [1962-1965], Ioan Stânea [1965-1967], Aurel Crăciun [1967 –1974] , Ioan Sângerean [1974-1989], Remus Rednic [1989-1994]… Dan Purcelean…. Ioana Bogatan

Au mai fost artişti păpuşari la Alba Iulia: Livia Farcaş- Pânzaru [1973-1983], Georgeta Idreiu [1976-1985], Ionel Iovu [care a devenit regizor de culise şi sculptor de păpuşi], Sonia Giba [Neagu] (transferată la Teatrul Ţăndărică în 1972), Fănica Petre [1970-1976]. Dintre tineri menţionăm pe Amalia Pop [din 1990], Teodora-Elena Popa, Ioan Pompiliu Cristea, ….

Din 1994 director a fost Dan Purcelean [valoros artist păpuşar, angajat în 1976].

Secretar literar al teatrului a fost din 1993 Remus Rednic.

Teatrul a fost mai multă vreme condus de către scriitorul Ion Sângerean  care a realizat şi regia mai multor spectacole dintre care menţionăm interesantul Undeva pe pământ (1978) pe un text propriu, în care a utilizat într-un mod original procedeul cabinetului negru. Alte spectacole interesante ale acestui teatru au mai fost: Sus…sus…tot mai sus, regia Petre Diaconu, scenografia Erwin Kuttler (1966), Capra cu trei iezi, Harap Alb, Fram ursul polar, Magazinul cu jucării,Pescarul şi norocul lui (1983, regia Liviu Steciuc, scenografia Simo Eniko), Casa noastră de Aurel Crăciun care semnat şi regia, scenografia Eustaţiu Gregorian (1976), Cruciada copiilor de Lucian Blaga (1996). La conducerea teatrului a venit apoi Ioana Bogătan [Vieru], care a reusit să ridice in scurta vreme nivelul teatrului, ajutată de regizoarea Oana Leahu si de colaboratori precum Cristian si Cristina Pepino, Radu Dinulescu, Bogdan Drăgulescu etc.

Ioana Bogătan a infiintat si un festival foarte important, Povesti pentru copii si oameni mari, manifestare de mare amploare la care participă valoroase trupe de teatru de păpusi si de teatru dramatic din tară si din străinătate. La organizarea primelor editii au colaborat cu Ioana Bogatan Ioana Moldovan si Oana Leahu.

Ref.: Teatrul nr. 1/1976; 2/1983; 10/1983.

TEATRUL DE MARIONETE DIN ARAD

A fost înfiinţat în anul 1951 fiind una dintre cele două  instituţii specializate în mânuirea marionetelor cu fire. Teatrul de Marionete din Arad a purtat mai întâi numele de Teatrul Prichindel şi a fost fondat ca secţie a Teatrului de Stat din Arad.  Marionetelor din primul spectacol– 7 mai 1951 – le-au  dat viaţă  Elena Gherdan, Olimpia Didilescu, Puica Marin, Florica Mihăilescu, Maria Frangopol, Elena  Atanasiu, Elena Coraviţă, Astra Lumcovschi şi Elena Ghiba, îndrumate de Sanda Diamantescu (Bucureşti) şi Cristian Frangopol care semnau direcţia de scenă. Scenografi erau  Alexandru Brătăşanu şi A. Wilke. Muzica scrisă de Edgar Cosma era  interpretată de actorul arădean Mişu Drăgoi, la pian.

Director al teatrului între anii 1956-1974 a fost Tanzer Ioan. A urmat la conducerea teatrului Adriana Petrică. Ea a fost şi secretar literar şi a scris prima monografie a Teatrului de Marionete din Arad.

O primă perioadă a teatrului este dominată de personalitatea regizorului Cristian Frangopol (spectacol de referinţă Harap Alb, 1964) care a fost principalul animator al acestui teatru. El a realizat zeci de spectacole care au constituit succese ale teatrului arădean şi s-a ocupat de formarea trupei.

Între anii 1986 – 1993 director a fost publicistul Emil Ţigan. Eforturile colectivului de a-şi perfecţiona măiestria au contribuit la consolidarea reputaţiei acestei trupe. Astfel s-au făcut remarcate prin recitaluri realizate în mare parte prin eforturi personale artiste ca Adela Ungureanu, Carmen Mărginean (una dintre cele mai bune actriţe de acest gen în ţară), Adela Moldovan (spectacole de referinţă Ariciul albastru de Al.T. Popescu (1988), Prinţulşi rândunelul(după Oscar Wilde – 1988), pentru care au fost acordate numeroase premii de interpretare la festivalurile naţionale şi internaţionale de gen.

Dintre scenografii teatrului menţionăm pe Toth Francisc (scenograf la Arad între anii 1955 – 1959), Zizi Frenţiu (între anii 1963 –1968) ,  Sever Frenţiu (între anii 1959 – 1963), Zoe Eisele Szücs (între anii 1974 – 1998). Teatrul a beneficiat şi de colaborarea unor artişti ca regizorii Francisca Simionescu , Mircea Petre Suciu, Cristian Pepino, scenografii Eustaţiu Gregorian, Cristina Pepino.

Teatrul a participat la numeroase festivaluri şi a făcut o serie de turnee peste hotare. În 1956 –Săptămâna Teatrelor de păpuşi din regiuni cu spectacolul Crăiasa   zăpezilordupă Andersen, regia  Cristian Frangopol – scenografia Fr. Toth.  (Premiul II şi o menţiune), Constanţa – Săptămâna Teatrelor de păpuşi  – Motanul încalţat, regia Cristian Frangopol, – scenografia Zizi Frenţiu, 1970 Turneu în Iugoslavia cu Melodie şi ritm pe sfori– regia şi ilustraţia muzicală Cristian Frangopol, scenografia Zizi Frenţiu. În 1972 – teatrul participă  la Festivalul internaţional de la Bekescsaba –  Ungaria cu Harap Alb, regia Cristian  Frangopol, scenografia Zizi Frenţiu. 1974-  Sinaia (festivalul de recitaluri Lumea păpuşilor – lumea tuturor vârstelor . 1979 -Turneu în  Iugoslavia cu Vreau să fiu mare, regia Adriana Petrica Onofrei şi Alexandru Mermeze, scenografia Zoe Eisele Szűcs. 1979 – Constanţa – Săptămâna Teatrelor de păpuşi, Minunatele aventuri ale lui Nils prichindelul, regia Cristian Frangopol, scenografia Eustaţiu Gregorian. 1980 –Gala recitalurilor păpuşăreşti – Botoşani, Cântaţi cu noi, copii!, regia Adriana Petrica Onofrei, scenografia Eisele Zoe, interprete  Carmen Conţan [Mărginean] şi Adela Ungureanu. Spectacolul Boroboaţă şi Zmeul, (regia Mircea Petre Suciu, scenografia Eisele Zoe) este distins cu Premiul II, la ediţia a III-a a Festivalulu Naţional şi Premiul I pentru interpretare – Carmen Conţan [Mărginean]. Acelaşi spectacol primeste Diploma pentru cel mai frumos spectacol în cadrul Reuniunii teatrelor de păpuşi, animaţie şi marionete, Universul contemporan în dramaturgia teatrelor de păpuşi – Brăila.

O perioadă recentă a teatrului este marcată de activitatea directorului şi regizorului Ion Mânzatu care prin spectacolele sale cu caracter experimental (Tinereţe fără bătrâneţe,Truffaldino şi aiuritele fantasme-o adaptare după GozzişiEu şi lumea 94) a situat acest teatru în centrul atenţiei criticilor de specialitate. Spectacolul Truffaldino şi aiuritele fantasme a fost distins cu Marele Premiu la Săptămâna teatrelor de păpuşi şi marionete de la Constanţa 1994.

Începând din anul 1992 teatrul organizează festivalul Euromarionete cu participare internaţională. În aceasta perioada directorul teatrului şi al Festivalului Euromarionete este actorul Dan Antoci care a transformat festivalul într-unul internaţional.

Dintre spectacolele acestei perioade menţionăm Regele Cerb (regia Cristian Pepino, scenografia Cristina Pepino, muzica Dan Bălan – 1998).

Spectacolul Regele cerb, care a participat la Săptămâna teatrelor de păpuşi şi marionete de la Constanţa 1999 a fost distins cu trei premii: Premiul I pentru interpretare (Ovidiu Calbău pentru rolul Tartaglia), Premiul pentru scenografie (Cristina Pepino) şi Premiul pentru regie (Cristian Pepino).

          La conducerea teatrului a venit apoi regizorul Radu Dinulescu, care a dat o si mai mare amploare festivalului Euromarionete si a inceput sa realizeze proiecte importante care au propulsat teatrul in circuitul international, institutia participand la Festivalul de la Avignon – off. In regia lui Radu Dinulescu a fost realizat spectacolul Tovarasul de drum, primul spectacol de teatru de marionete 3D din lume. De asemenea, a continuat colaborarea cu Victor Ioan Frunza care a realizat  aici un interesant spectacol cu Mica Sirena. Radu Dinulescu a lansat de asemenea o serie de coproductii, prezentate cu succes la festivaluri nationale si internationale. Din păcate, decizia de a transforma teatrul in sectie a Teatrului Dramatic din Arad a pus capăt deocamdată valoroaselor initiative si actiuni ale lui Radu Dinulescu.

Ref. Teatrul nr. 10/1983; 10/1970; 9/1983; 7-8/1984; 7-8/1987; 8/1989. Teatrul azi nr. 11-12/1995.

TEATRUL DE ANIMAŢIE din Bacău [Licurici,apoi Vasile Alecsandri] (infiintat in 1951)

In 1950, in orasul Bacău functionează de doi ani un teatru dramatic. Opt tineri entuziasti, selectionati dintre cei mai talentati artisti amatori, pleacă la Teatrul Tandarica din Bucuresti pentru a se initia in tainele păpusilor. Teatrul de Animatie Bacau a fost infiintat la 8 mai 1951, mai intii ca sectie a Teatrului dramatic Bacău.

Mai tarziu, Petru Valter ii va schimba numele in Teatrul de Animatie Licurici. Primul regizor al acestui teatru a fost Radu Mircea Răţescu. Păpuşarii din primul spectacol (Căsuţa din ulcior) erau: Mariana Marinescu, Coca Priboianu, Fănel Lupu, Lucia Moldovanu, Olga Stanciu, Maria Cionca, Silvia Cionca. În acelaşi an îşi începe activitatea , care va dura câteva decenii, scenograful şi creatorul de păpuşi Valentin Prisecaru.

In 1952 se inaugureaza noul sediu din Parcul pionierilor, care fusese cazinou, apoi restaurant.

Este angajat Octav Gh. Serban. In anul următor, un alt actor valoros este angajat, Corneliu Dobrescu.  1954 – primul turneu al Teatrului Licurici la Bucuresti. In sala teatrului Tăndărică se reprezinta Ilior Voinicul de R. M. Rătescu si Călin Gruia. In acest an este angajat actorul Jorj Munteanu. La Bucuresti se desfasoara primele cursuri de specializare in arta teatrului de papusi, la care participa Mariana Marinescu, Coca Priboianu, Octav Serban.

1956 – in aprilie se inaugureaza un nou sediu, cu toate dotarile necesare…scena, cabine, ateliere, foyer, garderoba, incalzire centrala.

In mai isi incepe cariera de păpusar si Coca Rogojinschi-Solomon, cu spectacolul Ursuletii veseli, care a tinut afisul citeva stagiuni. In octombrie, raspunzind invitatiei unui teatru din Albania, Teatrul de Păpusi din Bacău realizeaza spectacolul Clopoteii minciunilor. 1957 – un nou curs de specializare pentru actorii minuitori organizat la Brasov. Participă Coca Rogojinschi-Solomon si Corneliu Dobrescu. Alte noi spectacole bucura sufletele copiilor Darul lui Mos Gerilă, Intamplări dintr-un album, regia Matei Rabinovici. 1958 – al doilea turneu la Bucuresti – Inimăde mamăde Al. Mitru. In distributie apare pentru prima dată numele actritei Ana Preda. 1959 – In septembrie Televiziunea romană transmite spectacolul teatrului cu piesa Kaima de Kirimbula.

În 1962 vine la conducerea teatrului regizorul Petru Valter a cărui prodigioasă activitate a durat aproape douăzeci de ani, până la tragica sa dispariţie. Petru Valter a fost unul dintre regizorii care au practicat un teatru al mijloacelor combinate, inspirat atât din procedeele cabinetului negru cât şi din cel japonez sau din teatrul tradiţional cu măşti românesc. Este inventatorul a numeroase dispozitive tehnice de iluminare pentru cabinetul negru care au fost brevetate. A realizat de asemenea proiectul pentru scena cu trape hidraulice a teatrului Licurici şi a inventat un sistem de animaţie bazat pe utilizarea  fenomenului persistenţei retiniene, procedeu utilizat în spectacolul Fantezii (1969) care a fost prezentat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale. Alte spectacole de referinţă ale sale: Fata babei şi fata moşului (1971), Punguţa cu doi bani (1974) cu ingenioase rezolvări regizorale şi scenografice. Lui Petru Valter i se datorează şi autonomizarea instituţiei în 1969 sub denumirea Teatrul de Animaţie Licurici, denumire care definea mai clar profilul acestui teatru. Tot Petru Valter a fondat Festivalul Ion Creangă,  care a devenit unul dintre festivalurile de gen cele mai prestigioase din ţara noastră.

Primul lui spectacol Cu 100 km spre iad este apreciat la intilnirea păpusarilor modoveni organizata la Iasi in octombrie.

1963…

Capra cu trei iezi in versiunea scenică a lui Petru Valter…Colectivul de păpusari are un nou minuitor …Emilia Valter

1964…

Sivia Ghelu debuteaza in spectacolul Trei pitici si-un licurici. Teatrul isi continuă seria succeselor cu Cinci săptămani in balon, Harap alb.

1965 – Varietati – un spectacol original cu rafinate efecte de lumina…numărul este realizat printr-un procedeu nou de animatie, bazat pe desenarea cu lumina intr-un spatiu negru…un spectacol rafinat in care timp de 15 minute punctele de lumina alearga-n intuneric povestind…Teatrul din Bacău face pasi noi si importanti in arta animatiei, fiind cotat ca unul din cele mai bune din tară…

Prima participare internationala, la Bucuresti, al treilea festival international al teatrelor de papusi si marionete, cu spectacolul Varietăti. Debuteaza Aurora Cioroaba si Verona Marinescu. Spectacolul Varietăti place si uimeste.

1967…

Primul spectacol pentru cei mari…muzica usoară plus păpusi, solisti – papusi, cuplete- papusi…Fantezii, un spectacol inteligent conceput de Petru Valter, frapant prin nota originala a unor noi mijloace de expresie artistica…Presa vremii este plina de aprecieri elogioase despre noutatea acestui gen de spectacol. In spectacolul Danila Prepeleac debuteaza cu mult succes Lucian Marinescu

1969…

Fantezii este prezent pe malul marii la Saptamina teatrelor de papusi…in septembrie teatrul de papusi bacauan, pina acum sectie a teatrului dramatic, se transforma in institutie autonoma. Director al teatrului este numit regizorul Petru Valter…

1970, in luna iunie Teatrul de Animatie Licurici din Bacău participă, ca invitat, la Festivalul teatrelor de păpusi de la Bekescaba / Ungaria cu spectacolele Poveste indrăcită de Alecu Popovici si Varietăti…Organizatorii festivalului consideră spectacolul Varietati cel mai original si de neuitat dintre toate cele prezentate in festival.

1970 Al doilea turneu international al Teatrul de Animatie Licurici din Bacau are loc in Cehoslovacia, 14 zile, la Zilina, Brno, Poaska-Bistrica si Praga, cu mult succes si aprecieri elogioase din partea presei.

Se transferă de la Teatrul de păpusi din Botosani, Elena Preda.

1971…

…al treilea turneu international Teatrul de Animatie Licurici din Bacau …doua saptamini in Albania cu spectacolul Sa-ncalecam pe-o capsuna de N. Massim si Fantezii…Presa albaneza evidentiaza calitatea spectacolelor prezentate precum si armonia culorilor transpusa in viziune scenografica de Val Prisecaru

…in iunie teatrul este din nou prezent pe Litoral…a treia editie / Saptamina teatrelor de papusi…

1972…

…debuteaza talentata Adriana Pricope – Rusu in spectacolul Grădina povestilor

1973, al patrulea turneu international, Teatrul de Animatie Licurici din Bacau, zece zile in Polonia cu spectacolele Sa-ncalecam pe-o căpsună de N. Massim si Fantezii …Presa poloneză scria…prin abordarea unei tematici mai largi si variate, transpuse scenic prin modalitati de animatie noi si eficiente vehicularii ideilor piesei, transformind realitatea in fantezie care să satisfaca tendinta spre abstractiune artistica, caracteristica spectacolului contemporan, teatrul capata un public specific, devenind o tribuna morala, ceea ce determina noul nume de TEATRUL DE ANIMATIE – Bacău…

1974…

…in urma vizionării de catre impresarii italieni a mai multor spectacole de diferite genuri ale teatrelor din tara, Teatrul de Animatie Licurici din Bacău este invitat să prezinte timp de 12 zile spectacolele Fantezii si Fata mosului si fata babei in cadrul Festivalului ziarului L’UNITA la Bologna si in alte orase…aprecieri elogioase in presa italiana pentru teatrul din Bacau…

…la Festivalul ION CREANGA teatrul primeste Premiul pentru cel mai bun spectacol si cea mai buna regie cu spectacolul Punguta cu doi bani in regia lui Petru Valter…de asemenea primesc premii de interpretare actorii Emilia Valter si Jorj Munteanu…

1975…

…la Festivalul teatrelor pentru copii si tineret de la Piatra Neamt, se acordă spectacolului Fantezii premiul ASSITEJ / Asociatia internatională a teatrelor de copii si tineret…

…in spectacolul CEL MAI BUN BUCATAR apare in rolul printesei mofturoase, talentata Sorina Moian venită de la Teatrul de Păpuşi din Botosani…

1976, in urma succesului obtinut cu primul turneu in Italia, Teatrul de Animatie Licurici din Bacău face alt turneu, jucind la Parma, Modena, Mira – Venezia, Trieste… spectacolele au fost prezentate in italiană, (regia Petru Valter, scenografia Valentin Prisecaru)

De-a lungul anilor Teatrul de Animatie si-a format un nucleu de creatori remarcabili, o adevarata trupa, printre acestia, cu roluri memorabile numarindu-se Emilia Valter, Elena Solomon, Corneliu Dobrescu, Octav Serban, Adriana Stoian, Valentin Lozinca, Jorj Munteanu, Lucian Marinescu, Verona Marinescu, Elena Preda, Aurora Cioroaba, Sorina Moian, Liliana Isbanda.

În perioada 1982-1985 director al teatrului devine scriitorul Calistrat Costin iar regizor artistic Radu Popovici care realizează câteva spectacole excelente cum ar fi Lagardére – tatăl şi fiul (regia Radu Popovici, scenografia Irina Borowski, 1985), Tragedia regelui Otakar şi a prinţului Dalibor, IleanaFlutureana(regia Radu Popovici, scenografia Cristina Prisăcaru-Ciobanu), Cenuşăreasa (regia Radu Popovici, scenografia Mircea Nicolau) şi Isprăvile lui Hakim de Norberto Avila (regia R.Popovici, scenografia Irina Borowski). Calistrat Costin revine ca director în 1998.

La acest teatru a debutat regizorul Cristian Pepino (Aventurile unei vrăjitoare, 1973). A mai colaborat cu acest teatru şi regizorul Bogdan Ulmu (Aventurile popândăului Pop – 1983, Crăiasa fără cusur).

Dintre artiştii păpuşari menţionăm pe Emilia Valter, Corneliu Dobrescu, Elena Solomon, Octav Şerban, Sorina Moian, Aurora Cioroabă, Lucian Marinescu, Verona Marinescu, Silvia Ghelu, Jorj Munteanu, Ana Preda, Adriana Stoian, Valentin Lozincă. Noua generaţie de artişti păpuşari este reprezentată de: Mihaela Murafa, Laurenţiu Budău, Rodica Dănciulescu, Liliana Isbânda, Andreea Sandu, Marian Puiu Gheorghiu, Marlene Duduman, Mihai Chihaia, Tiberiu Ioniţă.

Regizori sunt acum Laurenţiu Budău, Eugen Ionescu, Geo Balint, iar scenograf Eugen Stoica.   

Ref. Teatrul nr. 1/1958; 3/1958; 7-8/1980; 5/1983;11-12/1985; 8/1989. Contemporanul nr. 26/iunie 1981; 28/iulie 1984; 46/noemb.1985; Ateneu nr. 12/1985.

TEATRUL DE PĂPUŞI DIN BAIA MARE

           Fondat în 1956 de către regizorul, dramaturgul, scenograful şi criticul de teatru Mihai Crişan care la acea dată era secretar literar la Teatrul Dramatic din aceeaşi localitate. Din prima echipă făceau parte păpuşarii Rodica Alboiu, Cătălina Buzoianu, Doina Glăvuţ, Viorica Păsat [ulterior Săraru], Nicu Moldovan, Marian Munteanu, Mircea Hrişcă, Mircea Chirvăsuţă, Lili Meglei. Până în 1995 teatrul a funcţionat ca secţie a Teatrului Dramatic din Baia-Mare, după această dată devenind o instituţie de sine stătătoare. Şefi de secţie au fost Eugen Câmpeanu, Alexandru Mociran, Corneliu Uţă. În octombrie 1995, secția se desprinde de Teatrul Dramatic și devine de sine stătătoare, sub conducerea lect. univ. Aurel Cucu, scenograf şi lector universitar.

        Regizorii care au colaborat cu acest teatru au fost Mihai Crişan (între anii 1956-1958), Eugen Câmpeanu (1958-1970), Kovacs Ildiko marcantă personalitate a teatrului de păpuşi din ţara noastră, căreia i se datorează cele mai mari succese ale Teatrului de Păpuşi din Baia Mare şi care a lucrat aici în anii 1970, 1976-1988, 17 spectacole, Aristotel Apostol (1972-1975), Magda Bordeianu (1972), Victor Cârcu (1981), Eugenia Ciotlăuş  (a pus între anii 1982-1987, 11 spectacole), actorul Cornel Mititelu, Mircea Petre Suciu etc.

Scenografi: Eugen Câmpeanu (care a realizat 19 spectacole între 1958-1970), Ion Gănescu (4 spectacole în perioada 1965-1966), Doina Levintza (1970, 1972), Ida Grumaz (care între 1966 si 1992 a realizat 58 de spectacole), valoroasă scenografă.

              Menţionăm unele spectacole de referinţă, premii, turnee:

Doctor fără voie de Molière(regia Mihai Crişan, scenografia Ileana Constantinescu,1962); Flinta şi un calroşu de Zaharia Olteanu (regia – Mircea Petre Suciu, scenografia Ida Grumaz, 1972),  Capra cu trei iezi (regia Aristotel Apostol, scenografia Ida Grumaz, 1973), spectacol prezentat în turnee în Ungaria (Bèkescsaba, Kètèghàz), Italia şi Franţa, obţinând Premiul I (Parma-1978, Paris- 1980) şi la Pontica (Constanţa-1973)  Premiul pentru cel mai bun spectacol. Comedii, comedii (trei schiţe de Caragiale, regia Kovacs Ildiko, scenografia Ida Grumaz, 1980). Sufleţel (de Em. Engel, regia Kovacs Ildiko, scenografia Ida Grumaz, 1977) – Premiul I şi două premii de interpretare la festivalul PIF (Tromsø, Norvegia). Cinci fraţi minunaţi (regia Kovacs Ildiko, scenografia Ida Grumaz, 1979) – Premiul pentru cel mai bun spectacol şi Premiul pentru promovarea tehnicii teatrului de umbre la Festivalul PIF, Zagreb (1980). Pescarul şi norocul lui de Viorica Huber Rogoz (regia Liviu Steciuc, scenografia Simo Eniko, 1983), Punguţa cu doi bani (regia Liviu Steciuc, scenografia Ida Grumaz, 1991) – premiile I şi II pentru cea mai bună realizare artistică la Budapesta, 1992. Cenuşăreasa (regia Kovacs Ildiko, scenografia Ida Grumaz),  Marele Premiu la Festivalul de la Budapesta, 1993, Mica vrajitoare (regia Cornel Mititelu, scenografia Ida Grumaz).

Teatrul a realizat 103 premiere până în 1997, dovedindu-se unul dintre cele mai importante teatre de gen din ţară prin înaltul nivel profesional al actorilor, regizorilor şi scenografilor care au activat în cadrul său.

             Premii: Premiul pentru cel mai bun spectacol (la Festivalul Teatrelor de Păpuși, Constanța, 1973, cu piesa Capra cu trei iezi – regia Aristotel Apostol); același spectacol obține Premiul I la Festivalul Internațional al Teatrelor de Păpuși și Marionete (Parma, Italia, 1978) și Premiul I (Pari, Franța, 1980). Piesa Suflețel (regia Kovacs Ildiko, scenografia Ida Grumaz) obține două premii de interpretare și premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internațional al Teatrelor de Păpuși în Limba Esperanto (Norvegia, 1978), iar piesa Cinci frați minunați obține Premiul pentru cel mai bun spectacol și Premiul pentru promovarea tehnicii tradiționale de umbre chinezești (Zagreb, Iugoslavia, 1980).

Ref. Teatrul nr. 3/1972; 11/1973; 10/1983. Contemporanul nr. 13/1986. Teatrul azi nr. 4-5/1993; 4-5-6/1994.

TEATRUL DE PĂPUŞI VASILACHE DIN BOTOŞANI

[prezentare de Dumitru Ignat]

Teatrul de păpuşi Vasilache din Botoşani a fost înfiinţat la 1 mai 1953, prin decizia administraţiei publice a oraşului, primul director fiind Max Weber. La început s-a numit Cravatza roşie. Denumirea actuală, Vasilache,  datează din 1973. Cea dintâi premieră, Micul gâscănel, a avut loc la 25 iunie 1953  în regia lui Florica Teodoru şi scenografia lui Tache Dobrescu. I-au urmat, până azi, alte 153. În cei 45 de ani, repertoriul a inclus lucrări orginale, dar şi multe adaptări după basme şi  opere literare, unele importante, româneşti sau străine. Prelucrări după Creangă, Eminescu, Sadoveanu, Cezar Petrescu, Victor Eftimiu, Gellu Naum, apoi Swift, Puşkin, Kipling, Oscar Wilde, chiar Homer, Aristofan, alături de Fraţii Grimm, Charles Perrault şi alţii. La realizarea spectacolelor teatrului botoşănean au contribuit regizori şi scenografi binecunoscuţi în perimetrul artei păpuşăreşti din România. Despre calitatea prestaţiilor păpuşarilor Teatrului “Vasilache” aduc mărturie numărul impresionant de spectacole şi spectatori, turneele din ţară şi în zece state europene, premiile câştigate la festivalurile organizate de teatre de profil, româneşti ori de peste hotare. În acelaşi timp, Teatrul Vasilache a organizat Gala Internaţională a Recitalurilor Păpuşăreşti, manifestare bienală. Din 1992 încoace, la Gala botoşăneană au fost prezente, alaturi de trupe din ţară, teatre din Bulgaria, Cehia, Croaţia, Elveţia, Franţa, Italia, Republica Moldova, Rusia, Spania, Ucraina.

Dintre directorii acestui teatru menţionăm pe Viorica Weber (artist păpuşar, director între 1966-1971, poeta Lucia Olaru-Nenati şi Mihai Elvădeanu cel care a dat un nou avânt teatrului, iniţiind totodată şi transformarea Galei de la Botoşani în festival internaţional. Dupa aceea teatrul a fost condus de către scriitorul Dumitru Ignat, Rogojinski.

Dintre regizorii care au colaborat cu acest teatru menţionăm pe Ion Puiu Stoicescu, Liviu Steciuc, Dan Frăticiu, Francisca Simionescu, Kovacs Ildiko, Maria Mierluţ (Pescarul şi Sirena, 1983).

Dintre membrii echipei de păpuşari menţionăm pe Iulia Bocoş, Elena Preda, Maria Matei, Dumitru Matei, Gabriela Nistorică, Alexandru Brumă, Elisabeta Grigoruţa, Mihai Costăchel, Victori Luca şi mai tinerii Ibica Leonte, Aurica Dobrescu, Valentin Dobrescu, Mihaela Dumitraş, Cristinel Onofrei.

În ultimii ani activează ca regizor cu rezultate notabile Valentin Dobrescu secondat de talentatul scenograf Mihai Pastramagiu, şi se constată preocuparea colectivului pentru mânuire.

Dintre spectacolele de referinţă menţionăm:

Soarele furat de Maxim Asenov, scenografia Mircea Nicolau, regia Ion Puiu Stoicescu (1981, muzica de Cornel Fugaru, o adevarată operă cu păpuşi), Aventurile unei mici vrăjitoare de Ottfried Preussler (1983), regia Liviu Steciuc, scenografia Simo Enikö, Povestiri de buzunar (regia Liviu Steciuc), Luceafărul de Mihai Eminescu, regia si scenografia Dan Frăticiu (1989), un poem în imagini de o mare expresivitate care a dus la numeroase premii realizatorilor săi. [Premiul I la ultima ediţie a Festivalului Cântarea României, 1989], Prinţesa vrajită de Ladislau Vorschi (1997, regia Valentin Dobrescu, scenografia Mihai Pastramagiu. Adam si Eva – regia Valentin Dobrescu, scenografia Mihai Pastramagiu şi   Valentin Dobrescu (1994). Printesa vrajita  de Ladislau Dvorschi, regia Valentin Dobrescu, scenografia Mihai Pastramagiu (1997). Jazz Fantasy – regia şi ilustraţia muzicală (teme clasice de jazz) Marius Rogojinschi, scenografia Mihai Pastramagiu, mişcare scenică Delia Olteanu (1998). Desen animat – regia şi scenografia Valentin Dobrescu (2000), Visul unei nopti de vara – de William Shakespeare, adaptare de Ion Sapdaru, regia şi ilustraţia muzicală Ion Sapdaru, scenografia şi costumele Mihai Pastramagiu. (2004), Pinocchio ramane la scoala? – de Ibica  Leonte, Mihaela Nistorică, Marius Rusu, muzica: Constantin Panaite; scenografia: Marius Rogojinschi şi Mihai Pastramagiu, regia: Marius Rogojinschi (2006).

Teatrul Vasilache din Botoşani a fost distins cu numeroase premii: Premiu special pentru interpretare- Sergiu Grigore, pentru rolul Stan Păţitul (Festivalul Ion Creangă – Bacău 1974); Menţiune pentru spectacolul ”Aventurile unei vrăjitoare”- regia, scenografia şi muzica  Tache Dobrescu (Sinaia, Festivalul Lumea păpuşilor, 1974); Premiul al II-lea lui Sergiu Grigore pentru recitalul Suflet de păpuşar (Festivalul naţional, 1979), Marele premiu actorilor Gabriela Nistorică şi Iuliu Bocoş pentru recitalul Oul discordiei

(1980, Botoşani, Gala naţională a recitalurilor păpuşăreşti, editia I); Premiul al IV-lea pentru recitalul Oul discordiei, Festivalul Naţional, 1981; Premiul al III-lea pentru spectacolul Crenguţa,  regia  Kovacs Ildiko.

(1983, Festivalul naţional); Premiu pentru spectacolul Povestiri de buzunar, regia  Liviu Steciuc, Festivalul Ion Creangă Bacău 1985; Premiul I actriţei Gabriela Nistorică, pentru spectacolul Suflet de copil Gala naţională a recitalurilor păpuşăreşti, Botoşani 1988; Premiul I pentru regia şi scenografia spectacolului Luceafărul, regizor şi scenograf Dan Frăticiu, Festivalul naţional 1989; Premiul I pentru spectacolul Oameni şi copii; interpreţi: Mihaela Dumitraş şi Cristinel Onofrei, Premiul special al juriului pentru regie şi opţiune repertorială- regizor Marius Rogojinschi, Premiul al IV-lea pentru recitalul Pianistul, interpreţi Aurica Dobrescu şi Mihai Costăchel; regia  Valentin Dobrescu, Gala Internaţională a recitalurilor păpuşăreşti, Botoşani, 1992; Marele premiu pentru spectacolul Adam şi Eva, regia  Valentin Dobrescu, Premiul pentru regia spectacolului Jurnalul lui Apolodor, lui Marius Rogojinschi. Gala internaţională a recitalurilor păpuşăresti Botoşani, 1994; Premiul pentru regia spectacolelor Adam şi Eva şi Man Show, regizor Valentin Dobrescu, Festivalul Gulliver  Galaţi1995; Premiul pentru debut pentru recitalul Poveste, interpreţi Valentin Ligi şi Marius Rusu, Gala internaţională a recitalurilor păpuşăreşti, Botoşani, 1996;

Premiu pentru regie – Gabriela Nistorică, pentru spectacolul Povestea Cenuşăresei şi a Motanului încălţat, Festivalul Gulliver, Galaţi1996; Premiul pentru cea mai expresivă păpuşă  scenografului Mihai Pastramagiu, pentru Vrăjitorul din spectacolul Prinţesa vrăjită, Festivalul Gulliver, Galaţi,1997;

Premiul pentru scenografia spectacolului O poveste, două, trei, cu roboţi şi roboţei, acordat lui Mihai Pastramagiu, Festivalul Ion Creangă, Bacău, 1998; Premiu pentru interpretare actorului Sergiu Grigore, pentru rolul Împăratul din spectacolul Soarele furat de Maxim Asenov. Premiul special al oraşului Varna pentru spectacolul Soarele furat, regia Ion Puiu Stoicescu, Festivalul Delfinul de aur Varna – Bulgaria. 1987; Premiul I, secţiunea teatru pentru copii, interpreţi Mihaela Dumitraş şi Cristinel Onofrei, regia Marius Rogojinschi, Festivalul internaţional de teatru pentru copii şi tineret, Lugano – Elveţia, 1992.

Turnee în Albania (1971), Bulgaria (1978), Iugoslavia (1984), Moldova (1989, 1990, 1995, 1998), Franţa (1989,1993, 1994, 1995, 1996, 1997).

Cu prilejul finalizării proiectului „Din nou în luminile rampei”, prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Botoşani nr. 5 din 25 martie 2004, s-a conferit titlul de „Societar de onoare” al Teatrului de păpuşi „Vasilache” din Botoşani, actorilor pensionari – Gabriela Nistorică, Maria Matei, Elisabeta Grigoruţă, Elena Grigore, Sergiu Grigore, Mihai Costăchel şi Alexandru Brumă – pentru întreaga lor carieră, devotamentul probat faţă de publicul spectator şi măiestria cu care au promovat valorile artistice ale teatrului de păpuşi.

La 3 aprilie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 144 a fost aprobată noua denumire a  Teatrului de păpuşi „Vasilache” ca TEATRUL PENTRU COPII ŞI TINERET „VASILACHE”  – BOTOŞANI

Membrii trupei in 2011: Gabriela Nistorică – actriţă – societar de onoare, Mihai Costăchel – actor – societar de onoare, Alexandru Brumă – actor – societar de onoare, Aurica Dobrescu – actriţă, Ibica Leonte – actriţă, Mihaela Nistorică – director adjunct, consultant artistic, Mihaela Ştempel – actriţă, Daniela Bucătaru – actriţă, Ramona Hriscu  – actriţă, Ancuţa Ştefan – actriţă, Claudiu Gălăţeanu  – actor, Tudor Rotaru  – actor, Lurenţiu Vasilache – actor, Florin Iftode – actor, Valentin Ligi – actor, Marius Rusu – actor, Valentin Dobrescu – regizor artistic, Mihai Pastramagiu – scenograf, Marius Rogojinschi – manager interimar

Dintre spectacolele de referinţă menţionăm:

„SOARELE FURAT”- de Maxim Asenov, scenografia Mircea Nicolau, regia Ion Puiu Stoicescu, muzica de Cornel Fugaru, (1981), o adevărată operă cu păpuşi

„AVENTURILE UNEI MICI VRĂJITOARE”- de Ottfried Preussler, regia Liviu Steciuc, scenografia Simo Eniko (1983)

„POVESTIRI DE BUZUNAR”- regia Liviu Steciuc (1985)

„LUCEAFĂRUL”- de Mihai Eminescu, regia şi scenografia Dan Frăticiu (1989) – un poem în imagini de o mare expresivitate care a dus la obţinerea de numeroase premii de către realizatorii săi            

„OAMENI ŞI COPII” – regia Marius Rogojinschi, scenografia Valentin Dobrescu şi Mihai Pastramagiu, mişcare scenică Delia Olteanu (1992)

„ADAM ŞI EVA” – regia Valentin Dobrescu, scenografia Mihai Pastramagiu şi   Valentin Dobrescu (1994)

„PRINŢESA VRĂJITĂ”- de Ladislau Dvorschi, regia Valentin Dobrescu, scenografia Mihai Pastramagiu (1997)

„JAZZ FANTASY” – regia şi ilustraţia muzicală (teme clasice de jazz) Marius Rogojinschi, scenografia Mihai Pastramagiu, mişcare scenică Delia Olteanu (1998)

„DESEN ANIMAT” – regia şi scenografia Valentin Dobrescu (2000)

„VISUL UNEI NOPŢI DE VARĂ” – de William Shakespeare, adaptare de Ion Sapdaru, regia artistică şi ilustraţia muzicală Ion Sapdaru, scenografia şi costumele Mihai Pastramagiu. (2004)

„PINOCCHIO RĂMÂNE LA ŞCOALĂ?” – de Ibica  Leonte, Mihaela Nistorică, Marius Rusu, muzica: Constantin Panaite; scenografia: Marius Rogojinschi şi Mihai Pastramagiu, Regia: Marius Rogojinschi (2006)

„O MINUNE ÎNTR-UN LAN DE SOARE” – de Ion Sapdaru;  scenografia: Gelu Rîşca. compilaţia muzicală: Ion Sapdaru; consultant artistic: Marius Rogojinschi; (2007)

„GHIOCELUL ŞI OMUL DE ZĂPADĂ” – , regia adaptarea textului şi ilustraţia muzicală: Marius Rogojinschi, scenografia: Mihai Pastramagiu şi Marius Rogojinschi (2008)

Ref. Teatrul nr. 11/1973; 2/1976; 12/1983; 1/1984; 11-12/1985; 6/1986;7-8/1987;8/1989. Ateneu – Caiete botoşănene nr. 9/1985. Contemporanul nr.46/1985. Cronica nr. 48/1985. Ateneu nr. 12/1985. Literatorul nr. 1/1995. Rampa azi nr. 46/1995.

TEATRUL DE PAPUSI BRAILA, TEATRUL PENTRU COPII, BRĂILA (actualmente CARABUS)

În legătură cu înfiinţarea Teatrului de păpuşi din Brăila reproducem un fragment dintr-o mărturie primită de către Stelian Stancu, directorul Teatrului Gulliver din Galaţi, de la unul dintre fondatori, Nicolae Gavrilov, fiul scenografului Mihail Gavrilov:

“…În 1949 se înfiinţează la Brăila un mic teatru de păpuşi pe lîngă Teatrul Dramatic, sub îndrumarea pictorului scenograf Mihail Gavrilov. Păpuşari erau cei doi fii ai scenografului , Nicolae şi Gheorghe Gavrilov, surorile Rahtopol (Lola, Dida şi Gigi, viitoarea soţie a marelui actor Ştefan Mihăilescu-Brăila), Lache (Vasile) Hariton, soţii Hainl (Ionica şi Gică), Eva Hariton, Niky Maratti şi alţii. Vocile personajelor erau făcute şi de mari actori de teatru dramatic: Ştefan Mihăilescu-Brăila, Titu Vedea şi alţii. Acest colectiv mic, dar plin de însufleţire, voluntari, fără nici un fel de remunerare, au învăţat rapid arta mânuirii, a confecţionării păpuşilor, interpretării, construirea scenei şi a decorurilor, ceea ce a permis ca într-un timp scurt să se monteze piese pentru copii iar peste un an chiar piese pentru adulţi ca Lacul lebedelor. Pentru mine această perioadă a fost de mare folos pentru perioada care a urmat, când am fost numit de către Ministerul Culturii ca participant la întemeierea Teatrului de Păpuşi din Galaţi fiind student în acest oraş în toamna lui 1952, fapt care mi-a permis să aplic cunoştinţele căpătate în cei patru ani în care am jucat la Brăila, având ca maeştri pe Stanislavski şi tata. Atât la Brăila cât şi la Galaţi am fost susţinuţi şi sprijiniţi de doamna Ana Predescu, Directoarea generală a teatrelor de păpuşi din România…” [Nicolae Gavrilov].

Teatrul a fost înfiinţat oficial în 1951. Prima piesă pusă în scenă la acest teatru a fost Clopotele lebedelor. Scenografia era semnată de pictorul scenograf de la Teatrul Dramatic din Brăila Mihail Gavrilov, iar regia de Nela Comloşan, actriţă de teatru dramatic, primul director al acestei instituţii. După mărturia lui Lache Hariton  spectacolul avea 280 de păpuşi iar o orchestră de şapte instrumentişti (angajaţi stabili ai teatrului de păpuşi ) acompaniau spectacolul în direct, nefiind la vremea aceea mijloace de înregistrare a sunetului în teatrele din ţara noastră. Se pare că Teatrul Ţăndărică a folosit primul o înregistrare pe disc. Un alt spectacol de început a fost Căluţul cocoşat, tot în scenografia lui Mihail Gavrilov (1952).

Dintre artiştii care au avut o importantă contribuţie la dezvoltarea acestui teatru menţionăm în primul rând pe scenografa Zizi Frenţiu, una dintre cele mai valoroase scenografe din ţară. Au mai colaborat cu acest teatru scenografii Sorin Haber, Ioana Constantinescu, Delia Ioaniu, Mircea Nicolau şi regizorii Remus Nastu, Manole Al. Foca, Mihail Gavrilov, Francisca Mirişan, Petru Valter, Al. Tocilescu, Florica Teodoru, Zoe Anghel-Stanca, Bogdan Ulmu (care a pus la Brăila mai multe spectacole, fiind angajat ca regizor artistic), Cristian Pepino, Victor Ioan Frunză (angajat al teatrului câţiva ani), Mihai Păun (care a pus în scenă la Brăila mai multe spectacole), Dan Ganea.

Dintre spectacolele de referinţă ale acestui teatru menţionăm:Chira Chiralina (dramatizare de Nella Stroescu după Panait Istrati, regia Zoe Anghel-Stanca), Dreptatea mării de Virgil Teodorescu, regia Traian Ghiţescu-Ciurea, scenografia Mircea  Nicolau, Trei drumuri, trei căsuţe de Titel Constantinescu (1975, regia Florica Teodoru, scenografia arh. Crişan Popescu, un spectacol care îşi propunea să realizeze o modalitate de naraţiune şi un limbaj poetic în spiritul mentalităţii copilului. Spectacolul a fost premiat la Festivalul PIF de la Zagreb fiind prezentat cu succes şi la Dortmund (1977). Pui de om de Victor Eftimiu

( 1981, regia Cristian Pepino, scenografia Zizi Frenţiu, a adus teatrului câteva premii la festivalurile naţionale).Tinereţe fără bătrâneţe (1982, o versiune modernă a cunoscutului basm în regia lui Victor Ioan Frunză şi scenografia lui Bob Niculescu). Ursuleţul Mormia fost distins cu Marele Premiu la Festivalul International al Teatrelor pentru Copii de la Cahul – 1998.

Dintre actorii care s-au remarcat de-a lungul timpului în cadrul acestui teatru menţionăm pe Gheorghe Gruia, Marius Exarhu, Henriette Yvonne Gruia, Nina Stoica, Gigi Heinel, Alexandru Negrea.

Cel mai dinamic director al acestui teatru a fost până în prezent Maria Bianu –Neculce. Ea a avut iniţiativa organizării festivalului de teatru de păpuşi de la Brăila care s-a numit Universul contemporan al copilului. Sub conducerea ei teatrul a participat cu mare succes la Festivalul PIF de la Zagreb şi a primit o serie de premii pentru spectacolele realizate (Trei căsuţe şi trei drumuri, Pui de om). Alte spectacole interesante :Chira Chiralina , regia Zoe Anghel Stanca, Ivan Turbincă regia Bogdan Ulmu,  Motanul încălţat regia Victor Ignat; Ultima aventură , regiaMihai Păun , Poveste din adâncuri , regia Dan Ganea.

Până în 1990 director al teatrului a fost Liliana Alexandrescu. In prezent director este actorul Florin Chirpac. Din colectivul actual menţionăm pe: Valentin Lepădatu, Georgeta Miroiu, Mihai Păun (vreme de mulţi ani artist păpuşar la Teatrul Gulliver din Galaţi), Jana Neşa, Gheorghe Popa, Iulian Gheorghe, Daniela Antonescu, Sofia Gabriela Cătruna, Gheorge Antonescu, Adrian Manea.

Ref.: Teatrul nr. 4/1976; 5/1983;7-8/1987;8/1989. Contemporanul nr. 8/1982. România literară nr.22/1983.

TEATRUL ARLECCHINO DIN BRAŞOV

[fost TEATRUL DE PĂPUŞI DIN BRAŞOV]

A fost înfiinţat în 1949 ca secţie a Teatrului Dramatic Braşov. Primul director şi regizor al acestui teatru a fost Nella Stroescu. Trupa era formată din cinci artişti păpuşari: Martha Apostol, Alina Naum, Andrei Armancu, Coty Hociung şi Valy Voiculescu (-Pepino). Coty Hociung şi Valy Voiculescu Pepino au jucat puţină vreme aici şi au făcut o carieră strălucită ca actriţe de teatru dramatic. Au fost apoi angajate Margareta Moraru şi Alexandrina Hribiuc. Primul scenograf al teatrului a fost Maria Dimitrescu. Prima piesă pusă în scenă la acest teatru a fost Tibică şi Pufuleanca.

O primă perioadă este marcată de căutarile novatoare ale regizorului Aristotel Apostol şi ale valoroasei scenografe Maria Dimitrescu. Din această perioadă amintim spectacolele de referinţă Tragedia regelui Otakar şi a prinţului Dalibor de George Călinescu (1965, regia Aristotel Apostol, scenografia Maria Dimitrescu), Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas (1963, regia Bujor Râpeanu), Motanul încălţat regia Aristotel Apostol, scenografia Maria Dimitrescu (1967).

  O a doua perioadă este caracterizată de activitatea remarcabilă a regizorului Liviu Steciuc care a început prin a fi păpuşar izbutind printr-o activitate prodigioasă  să devină unul dintre regizorii cei mai interesanţi de teatru de păpuşi din România. Din aceasta perioadă amintim: Punguţa cu doi bani, 1978, în scenografia esenţializată, modernă, a lui Simo Enikö, regia Ştefan Dedu Farca şi Poveşti de buzunar (1984), Aventurile lui Talion (1987), Porumbiţa albă şi Pescarul şi norocul lui (1997), toate în regia lui Liviu Steciuc şi scenografia lui Simo Enikö.

Ceea ce caracterizează creaţia lui Liviu Steciuc şi a lui Simo Enikö este utilizarea plină de fantezie a posibilităţilor oferite de păpuşa compusă, metamorfozele spectaculoase ale decorului şi personajelor, limbajul scenic plin de poezie şi umor. Teatrul a prezentat spectacole în numeroase turnee în străinatate şi a participat la multe festivaluri internaţionale confirmând valoarea creatorilor săi. Din 1991 teatrul a devenit autonom şi se numeşte “Arlecchino”.

Dintre artiştii păpuşari din generaţiile mai vechi care au  activat la acest teatru amintim pe Victoria Constantinescu-Temelie, Gheorghe Cucu, Ermioni Cucu, Ion Măr, Elisabeta Zahiu-Constantin, Margareta Moraru, Alexandrina Hribiuc, Livia Flora, Galina Naum, Gheorghe Popiţa.

Teatrul a fost condus de către Viorica Weber în perioada 1972-1976, de Ştefan Dedu Farca (care a activat şi ca regizor) între 1977-1990 şi care a fost apoi secretar literar. Din 1990 la conducerea teatrului se află actorul şi regizorul Liviu Steciuc. Dintre valoroşii artişti din generatia aceasta menţionăm pe Mihaela Steciuc, Doru Gomboş, Manuela Jutaru, Miriana Brânduş, Adrian Vasile Farca şi cunoscutul mim George Ciolpan..

Câteva turnee şi participări ale teatrului la diferite festivaluri:

1974 – Bielsko-Biala, Polonia,  1974 – Zagreb (Festivalul PIF), 1991 – Charleville- Mézières (Franţa), 1991 – turneu Marche-En-Famenne (Belgia), 1992 , 1993– Les saisons de la marionnette, Paris şi Charleville- Mézières, 1993 – turneu la Chişinău , 1993 – Festivalul internaţional de la Charleville- Mézières, 1995 – Les saisons de la marionnette (Franţa şi Spania), 1995 – Carnavalul de la Veneţia, 1995 – Festivalul Licurici (Chişinău), 1996 – Festivalul de la Piacenza- San Mateo- Italia, Festivalul de la Charleville – Mézières, Festivalul Atelier -Sf. Gheorghe, Zilele culturii române în Danemarca- Holstebro, Festivalul de la Bekescsaba (Hungary); 1997- Festivalul de la Gyor (Ungaria), Festivalul de la Charleville- Mézières

1998- Festivalul de la Praga – Cehia.    

Ref.: Teatrul nr.12/1958; 1/1967; 8/1969; 2/1968; 7-8/1987. Contemporanul nr. 40/1960; 32/1982. Teatrul azi nr. 9-10/1995; 11-12/1995; 6-7/1996.

TEATRUL PUCK DIN CLUJ-NAPOCA

[fost TEATRUL DE PĂPUŞI DIN CLUJ-NAPOCA]

[prezentare de Hegiy Réka]

A fost înfiinţat în anul 1950 şi cuprinde două secţii, una română şi alta maghiară, care şi-au dovedit valoarea de-a lungul anilor prin spectacole memorabile. O parte importantă a creaţiei lui Kovács Ildikó este legată de activitatea ei în acest teatru.

Fondatori (în anul 1950): Fischer Edit – director, Fuhrmann Károly – director administrativ; Hodiş Ileana – regizor şi actor secţia română; Ana Rusu-Brie – actor secţia română; Lukász Izabella – actor secţia maghiară; Botár Erzsébet – actor secţia maghiară, pianistă şi conducător muzical; Tisch Gizella – actor secţia maghiară; Kovács Ildikó – regizor

Au fost directori : Fischer Edit: 1950 ; Negulescu Erzsébet: 1950 –1955; Vasile Dan: 1955-1977; Mircea Ghiţulescu: 1977 –1980; Nicoleta Brad: 1980-1990; Mircea Ghiţulescu: 1990; Diana Cosma: 1990-1994; Tudor Chirilă: 1994-1997; Petre Poantă: 1997 (interimar); Marcel Mureşeanu: din1997. Mona Chirila (Mona Marian).

Secretari literari: la secţia română: Ion Vlad, Constantin Ştefănescu, Daniela Vartic; la secţia maghiară: Tompa János, Cselényi Laszló, Fazakas Csilla –1996; Borbély Éva: 1997-1998; Hegyi Réka din 1998.

Regizori: Kovács íldikó: 1950-1984; Hodiş Ileana; Hunyadi András: 1955-1958; Vasile Dan: 1955-1977; Mircea Suciu; Mihai Crişan; Mihai Leonte; Aureliu Manea; Tudor Chirilă: 1994-1997; Mona Chirilă: 1994-1996; Ghiţulescu Varga Bori (Varga Ibolya) din 1997.

Scenografi : Hodiş Ileana, Kovács Ildikó, Alexandru Rusan, Hanibal Teodorescu, Szervátiusz Tibor, Botár Edit, Virgil Svinţiu, Günther Wallner, Mihai Nemeş, Epaminonda Tiotiu.

Spectacole de referinţă la secţia română :

Doctor fără voiede Moliere, regia Kovács Ildikó, 1954; Cei cinci chinezi de Kovács Ildikó-Mihai Crişan, regia Kovács Ildikó, 1954; Buturuga mică răstoarnă carul marede Gelu Păteanu-Benedek Dezső, regia Pop Horea, scenografia Al. Rusan, 1955; Visul unei nopţi de varăde W. Shakespeare, regia Kovács Ildikó, scenografia Alexandru Rusan, muzica Günther Schuller: Jazz abstraction, 1964, spectacol prezentat în turneu în Germania; Wilhelm Tell de Benedek Dezső, regia Pop Horea, 1969; Sânziana şi Pepeleade V. Alecsandri, regia Kovács Ildikó, scenografia Virgil Svinţiu, muzica Liviu Glodeanu, 1978, prezentat la festivalul de la Bielsko-Biala (Polonia); Tip şi Top de Dorina Tănăsescu, regia Kovács Ildikó, 1976

Premiu de interpretare pentru Smaranda Stranov şi Doina Dejica la Festivalul de la Sinaia, 1976; RegeleUbu de Alfred Jarry, regia Kovács Ildikó, scenografia Virgil Svinţiu, muzica Valentin Fărcaş, 1980 (prezentat la Pécs –Ungaria, în 1990  la Festivalul de Teatru de Stradă din Vlissingen (Olanda), spectacol invitat la Budapesta, la Teatrul Lunii (a Hold Színháza) – 1991); Cenuşăreasade Perrault, regia Aureliu Manea, scenografia Virgil Svinţiu, 1986; Cipi de Fodor Sándor,1986 – premiu de interpretare pentru Doina Dejica la “Cântarea României”; Soldăţelul de plumb – O rază de soarede Andersen, regia Kovács Ildikó, scenografia Epaminonda Tiotiu, 1991 ( invitat la Teatrul de Păpuşi “Ciróka” din Kecskemét, Ungaria, 1992); Uriaşul Periferigerilerimini de Andersen, regia Maria Mireluţ, scenografia Haller József, 1993 (Premiu de interpretare pentru Dana Porumb la Festivalul din Botoşani, 1994), Chiriţade V. Alecsandri, regia Kovács Ildikó, scenografia Epaminonda Tiotiu, 1993; Motanul încălţatde Perrault, regia Tudor Chirilă, păpuşi Eugenia Tănăsescu-Jianu, decor Epaminonda Tiotiu, 1994 (prezentat la 1994 – Gala Naţională a Păpuşarilor, Cluj 1994; Budapesta, Festivalul “Kolibri” 1995, premiu pentru scenografie  – Botoşani -1996,   premiu pentru interpretare: Doina Dejica – Zagreb1996 ; Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte de Petre Ispirescu, regia Mona Chirilă, scenografia Eugenia Tănăsescu-Jianu, muzica Iosif Herţea; Povestea popoarelor, regia Kovács Ildikó; Sarea în bucate de Petre Ispirescu, regia Kovács Ildikó.

Spectacole de referinţă la secţia maghiară: Doctor fără voie de Molière – spectacol pentru adulţi, regia Kovács Ildikó, 1951; Cei cinci chinezi de Kovács Ildikó-Mihai Crişan, regia Kovács Ildikó, 1950; La porunca ştiuciide Tarahovski, regia Kovács Ildikó, 1950; Mateiaş gîscarulde Fazekas Mihály-Hunyadi András, regia Hunyadi András, scenografia Alexandru Rusan, 1956 (Premiul I. pentru spectacol, regie, scenografie şi interpretare la Săptămâna Teatrelor de Păpuşi din Regiuni, Bucureşti, 1956). Csilicsla Csalavári Csalavér de Móra Ferenc-Pápa Relli, regia Hunyadi András, scenografia Alexandru Rusan, 1956; Framm, ursul polar regia Mircea Ardelean, scenografia Al. Rusan, 1958; Poveşti cu animalede Móricz Zsigmond-Kovács Ildikó, regia Kovács Ildikó, scenografia Bothár Edit, muzica Csíki Boldizsár, 1959 (în 1960 a cîstigat Premiul II. la Festivalul Internaţional de la Bucureşti); Cenuşăreasa regia Kovács Ildikó, 1960; Regele cerb de Carlo Gozzi-Heltai Jenő – spectacol pentru adulţi, regia Kovács Ildikó, scenografia Alexandru Rusan şi Bothár Edit, muzica Ránki György (?), 1960; Prinţesa broască , regia  Kovács Ildikó, scenografia Bothár Edit, muzica Vermesy Péter, 1963; Inimi zdrobite (Meghasadt szívek) de Bajor Andor – spectacol pentru adulţi, regia Kovács Ildikó, muzica Oláh Tiberiu, scenografia Szervátiusz T., Botár E., Rusan A. 1963 (spectacol de parodii: parodie de roman poliţist, de filme cu cowboy, de operă; cu păpuşi şi pantomimă); Sarea în bucate, regia Kovács Ildikó, scenografia Botár Edit, 1968 (Premiul I. la Festivalul PIF din Zagreb, Iugoslavia, 1968) ; Văduva Karnyóde Csokonai Vitez Mihály – spectacol pentru adulţi, regia Kovács Ildikó, scenografia Bothár Edit, muzica Vermesy Péter, 1976; Omuleţul de puf (Bóbita)de Al. T. Popescu, versurile de Weröes Sándor, regia Kovács Ildikó, scenografia Bothár Edit, muzica Vermesy Péter, 1977; Kali, Marci şi aparatul de minunide Nagy Olga-Kovács Ildikó, regia Kovács Ildikó, scenografia Bothár Edit, muzica Könczei Árpád, 1978 (premii la Cântarea României); Te aşteptde John Lawson-Molnár E., regia Kovács Ildikó, scenografia Virgil Svinţiu, 1980; Visul unei nopţ de varăde W. Shakespeare , regia Kovács Ildikó, scenografia Alexandru Rusan-Bothár Edit-Szervátiusz Tibor, muzica Tiberiu Oláh, 1964, 1982; Aventurile lui Csinn-Bumm de Kovács Ildikó – spectacol pentru educaţia muzicală a copiilor, regia Kovács Ildikó; Ursuleţul Winnie (Micimackó)de A.A.Milne, regia Kovács Ildikó; János viteazul de Petőfi Sándor-Saszet Géza, regia Kovács Ildikó, scenografia Virgil Svinţiu, muzica Vermessy Péter; Don Cristóbal de Federico Garcia Lorca, regia Kovács Ildikó, – Premiul I la Festivalul din Sinaia ; Betlehem… Betlehem… adaptare de Olysói Kornélia (invitat din Tg. Mureş), bazat pe tradiţii folclorice, regia Olysói Kornélia, Scenografia Epaminonda Tiotiu, 1991; Muzicanţii din Bremade Grimm-Kovács Géza-Pályi János, regia Pályi János (invitat din Ungaria), scenografia Báron László (invitat din Ungaria), 1992 (Premiul de debut – Săptămîna Teatrelor de Păpuşi Constanţa –1992, Diploma UNIMA – Festivalul Internaţional al Păpuşarilor din Békéscsaba-1993, Festivalul “Kolibri” (Budapesta, 1994), Festivalul Teatrelor maghiare de peste hotare, Kisvárda (Ungaria); Croitoraşul cel viteaz de Grimm-Kovács Géza-Pályi János, regia Pályi János, scenografia Báron Lászlo (invitaţi din Ungaria), 1993 (Festivalul de Teatru de Stradă, Nyirbátor, Ungaria- 1995), Festivalul “Kolibri” de la Budapesta – 1996), Mateiaş gâscarul de Fazekas Mihály-Egyed Emese, regia Pályi János (invitat din Ungaria), scenografia Sipos László, 1994 (Festivalul teatrelor de peste hotare, Kisvárda, Ungaria – Premiul Ministerului Culturii din Ungaria pentru măiestrie profesională – 1996, Festivalul UNIMA Budapesta 1996, Festivalul de Teatru de Stradă din Nyírbátor, Ungaria – 1995); Pasărea cu grai de diamant de Rumi László – spectacol de teatru de umbre realizat în colaborare cu Teatrul “Vörösmarty” din Székesfehérvár, Ungaria, jucat la Cluj şi Székesfehérvár, regia Rumi László (invitat din Ungaria), scenografia Sebestyén János (invitat din Ungaria), 1994 (Festivalul teatrelor maghiare de peste hotare, Kisvárda, Ungaria 1995, Festivalul de Teatru de Stradă de la Nyírbátor, Ungaria), Vrăjitorul din Ozde Frank Baum, regia Székely Andrea, scenografia Orosz Klaudia, muzica Novák János (invitaţi, toţi trei fiind membrii echipei artistice a Teatrului de Păpuşi “Ciróka” din Kecskemét, Ungaria), 1995 ; Don Cristóbal de Federico Garcia Lorca, regia Ghiţulescu Varga Bori (Varga Ibolya), scenografia Carmencita Brojboiu, muzica András Enikö, 1995

(Premiu de debut la Festivalul Gulliver, Galaţi-1995; În Betlehem (Betlehemben) – un spectacol bazat pe tradiţii populare, adaptarea, regia şi scenografia Pillári Gábor şi Vajda Zsuzsanna, 1995 (Festivalul UNIMA, Budapesta – 1996), Turnuleţul (Tornyocska) de S. J. Marsak, regia Jakab Ildikó, scenografia K. Kalinovszki Mária, muzica András Enikő, 1998; Trandafirul şi Vioreaua (Rózsa és Ibolya) de Arany János-Egyed Emese, regia Varga Ibolya, scenografia Burka István, muzica András Enikő, 1998.

Tot la Cluj Napoca Kovacs Ildiko a realizat primele sale spectacole de pantomimă care au avut un rol important la evoluţia profesională a trupei. În 1958 ea iniţiază un studio pentru formare şi perfecţionare profesională şi în cadrul acestui studio se constituie şi  grupul Mim 7 care realizează în acea perioadă excelente spectacole de pantomimă.

Trupa de pantomimă MIM 7 : Kovács Ildikó – regizor, Péter János, Balló Zoltán, Balló (Laczka) Zsuzsanna, Sigmond Júlia, Bothos Júlia, D. Szabó Lajos, Koblicska Kálmán, Pillich Erzsébet, Lukász Liana. Primul spectacol a avut loc în 1966, cu următorii actori: Balló Zoltán, Bothos Júlia, Cosma Mircea (invitat), Koblicska Kálmán, Lukász Liana, Laczka Zsuzsa, Péter János, Pillich Erzsébet, Sigmond Júlia.

Mai târziu s-a format trupa stabilă a grupului MIM 7: Balló Zoltán, Balló Zsuzsanna, Bothos Júlia, Koblicska Kálmán, Péter János, Sigmond Júlia, D. Szab) Lajos care a participat la numeroase festivaluri şi turnee de peste hotare : Zalaegerszeg, Pécs (Ungaria), Kosice (Slovacia), Amsterdam (1973), Tabără de pantomimă, Polonia (Kovács Ildikó, Péter János).

      Dintre actorii-păpuşari ai secţiei române menţionăm pe Frunzina Anghel, Dana Bonţindean, Liviu Matei (talentat pantomim care a studiat în acest domeniu la Paris), Daniela Gherman, Călin Mureşan, Camelia Constantin, Virgil Vesa, George Borza, Adina Ungur.

      Actorii- păpuşari ai secţiei maghiare sunt în prezent: Júlia Bogdán, Balló Zsuzsanna, Jakab Ildikó, Csortán Márton, Daróczi Ilona, György László, Csáki Csilla, Filep Szilárd Zsolt, Demeter Ferenc, Urmánczi Jenő, Soós Emőke, Giriti Réka. [H.R.]

În anul 2002, a avut loc prima ediţie a Festivalului Internaţional de artă a animaţiei „PUCK-Animafest”, devenit din 2005 Festivalul Internaţional al Teatrelor de Păpuşi şi marionete „Puck”.

PREMII:

Numeroasele participări la festivaluri naţionale şi internaţionale au adus artiştilor Teatrului Puck importante premii şi nominalizări, dintre care amintim: Marele premiu al Festivalului Teatrelor de Păpuşi de la Pecs, ediţia 2007, pentru spectacolul Vrăjitorul şi corbul, Premiul pentru relaţia actor-păpuşă-muzică într-un spectacol de teatru de păpuşi pentru spectacolul Hansel şi Gretel, regia Varga Ibolya, Premiul pentru management cultural doamnei Mona Chirilă pentru promovarea şi susţinerea artei de animaţie în peisajul teatral românesc şi internaţional la Festivalul Spectacolelor de Colecţie, Bucureşti 2008; Premiu colectiv pentru interpretare actoricească în spectacolul „Dănilă Prepeleac”, Premiul pentru scenografie Epaminonda Tiotiu pentru spectacolul Hansel şi Gretel, Premiul pentru valoarea artistică a unui spectacol dedicat adulţilor spectacolului „Camera oglinzilor”, Premiul special al juriului spectacolului Pulcinella şi măgarul diavolului, Premiul pentru rafinamentul expresiei scenice spectacolului Teatrul umbrelor – secţia maghiară la Festivalul Teatrelor de Păpuşi şi Marionete Puck 2009; Premiul pentru originaritate şi virtuozitate spectacolului Pulcinella şi măgarul diavolului, FestivalulSpectacole de Colecţie, Bucureşti,decembrie 2009, Premiul pentru valoarea artistică şi culturală pentru spectacolul Cartea cu Apolodor, la Festivalul Teatrelor de Păpuşi şi Marionete Puck 2010, Premiul pentru valoarea repertoriului şi calitatea transpunerii scenice pentru spectacolul Cartea cu Apolodor la FestivalulSpectacole de Colecţie, Bucureşti,2010, Premiul pentru Valoarea profesionla a omagiului la adresa teatrului cu măşti pentru spectacolul Secretul magic, de Carlo Gozzi, regia Mona Marian la Festivalul Teatrelor de Păpuşi şi Marionete Puck 2011;

Premii şi menţiuni pentru interpretare obţinute de actorii: Doina Dejica, Frunzina Anghel, Dana Bonţidean, Călin Mureşan, György Lászlo, Ovidiu Crişan, Sandor Ildiko.

Ref.: Contemporanul nr. 21/1958; 40/1960;. Teatrul nr. 5/1959; 9/1960; 6/1963; 8/1969; 10/1970; 11/1973; 7-8/1986; 7/1989; 8/1989; România literară nr. 13/1981; 39/1982; 37/1986. Steaua nr. 5/1987. Teatrul azi nr. 12/1991.

TEATRUL PENTRU COPII SI TINERET CONSTANTA [ELPIS]

[fost  TEATRUL DE PĂPUŞI DIN CONSTANŢA]

A fost înfiinţat în 1956 ca secţie a Teatrului Dramatic Constanţa de către regizorul Claudiu Cristescu. El a angajat de la început teatrul pe calea promovării experimentului şi a proiectelor ambiţioase. Spectacolul

său Poveste fără cuvinte (1953) a fost remarcat la Festivalul Internaţional de la Bucureşti pentru originalitate şi pentru valoarea ansamblului de păpuşari. Alte spectacole importante ale acestei perioade: Isprăvile lui Heracle (regia Claudiu Cristescu, scenografia Lucia Cristescu, 1960), Micul prinţ(1963). Claudiu Cristescu a activat ca director, regizor şi scenograf alături de Lucia Trotonghi Cristescu în perioada 1956-1963. Şi-a format o trupă valoroasă angajând artişti păpuşari ca Georgeta Nicolau (în 1955) şi

Aneta Forna – Christu (în 1956). Apoi a venit la conducerea secţiei Mircea Iordăchescu, cel care a avut (între anii 1963-1978) o contribuţie importantă atât la angajarea altor păpuşari de mare valoare (cum ar fi Vasile Hariton în 1966, Ioana Ionescu – Jora în 1969, cât şi la atragerea unor colaboratori importanţi cum ar fi regizorii Margareta Niculescu, Irina Niculescu, Ştefan Lenkisch, Geo Berechet, Andrei Belgrader, Silviu Purcărete (angajat între anii 1975 – 1979), Cristian Pepino (angajat între anii 1979-1986). Dintre păpuşarii acestei perioade amintim pe Aneta Forna-Christu, Georgeta Nicolau, Ioana Jora, Mircea Romanescu, Tina Romanescu, Dromihete Ghiman, Vasile Hariton, Petru Catrava, Marinela Marinescu, Coca Moţoc, Justin Defta, Traian Popescu. Dintre spectacolele de referinţă  ale acestei perioade amintim: Copilul din stele (1970, regia Geo Berechet, scenografia Eugenia Tărăşescu -Jianu, Şerban Jianu, Lucia Trotonghi) – spectacol care a prilejuit afirmarea internaţională a Teatrului de Păpuşi din Constanţa, Micul prinţ  (1973, regia Andrei Belgrader, scenografia Eugenia Tărăşescu-Jianu).

Călina Făt Frumos (1975, regia Silviu Purcărete, scenografia Eugenia Tărăşescu-Jianu), Povestea porcului (regia Irina Niculescu, scenografia Antonio Albici), Insula pe din două  (1977, regia Silviu Purcărete,

scenografia Eugenia Tărăşescu -Jianu). Din 1979 până în 1986 activează la acest teatru Cristian Pepino, scenograf este Eugenia Tărăşescu -Jianu (care activează la acest teatru din anul 1968, iar şef de secţie este Dr. Romeo Profit (între anii 1979-1986). Dintre spectacolele de referinţă ale acestei perioade amintim: Prinţesa şi ecoul (1979, regia Cristian Pepino, scenografia Mircea Nicolau), Lecţie de zbor şi cor pentru puiul de cocor (1980, regia Cristian Pepino, scenografia Ion Tiţoiu, Georgeta Nicolau), Metamorfoze după Ovidius (1981, regia Cristian Pepino, scenografia Eugenia Tărăşescu-Jianu, Marele Premiu la Festivalul PIF, Zagreb), Inimă rece – după W. Hauff (1982, regia Cristian Pepino, scenografia Mircea Nicolau) Regele cerb – după Carlo Gozzi (1985, regia Cristian Pepino, scenografia Eugenia Tărăşescu-Jianu, Marele premiu la Festivalul Ion Creangă de la Bacău), Sperietoarea de piţigoi de Al.T.Popescu (1985, regia Cristian Pepino, scenografia Eugenia Tărăşescu-Jianu – 16 premii la diferite festivaluri),  Vrăjitoarelede Dimitrie Stelaru (1985, regia Cristian Pepino, scenografia Eugenia Tărăşescu-Jianu).

Au urmat ca şefi de secţie Eugen Vasiliu (1986-1990), Liviu Manolache (1990-1991), Mona Chirilă ( 1991-1993), Liviu Manolache (1993-1998), Anaid Tavitian  [secretar literar al secţiei din 1980], Iulian Enache (din 1998). A urmat la conducerea teatrului actorul Vasile (Lica) Gherghilescu. Între 1988-1993 regizor al acestui teatru a fost Mona Chirilă care a realizat o serie de spectacole remarcabile cum ar fi Făt Frumos din Lacrimă, Capra cu trei iezi, Fetiţa cu chibrituri, colaborând atât cu scenografa Eugenia Tărăşescu-Jianu (la Făt Frumos din Lacrimă) cât şi cu tânăra şi talentata scenografă Carmencita Brojboiu. Aceste spectacole au impus un nou stil şi un nou limbaj scenic datorat personalităţii regizoarei Mona Chirilă.

Între regizorii care au mai colaborat cu acest valoros teatru a mai fost şi Kovács Ildikó (autoarea unui spectacol cu caracter experimenal după Furtuna lui Shakespeare şi a unor încântătoare spectacole pentru copii: Ursuleţul Winnie – Pooh, Cinci băieţi – toţi isteţi). Un excelent spectacol a fost realizat în 1999 de către tânărul regizor Daniel Stanciu , scenografia Cristina Pepino – Califul barză (Marele premiu la  Festivalul Săptămâna teatrelor de păpuşi- 1999, premiu de scenografie, premii de interpretare).       

Teatrul a primit până în prezent peste 50 de premii la festivaluri naţionale şi internaţionale şi a participat la numeroase turnee şi festivaluri  în străinătate (Polonia, Croaţia, Franţa, Ungaria, Turcia, Italia, Rusia, Bulgaria, Belgia, Moldova).

Dintre tinerii păpuşari menţionăm pe  Iulian Lincu , Gabriel Monţescu, Rovena Paraschivoi, Tiberiu Roşu, Mădălina Petrencu.

Teatrul de păpuşi dinConstanţa a organizat 15 ediţii ale Săptămânii teatrelor de păpuşi, manifestarea cea mai importantă din acest domeniu vreme de mai bine de 20 de ani.

Teatrul de Papusi Constanta a colaborat de-a lungul timpului cu regizori precum: Aurel Anchidin, Traian Ghitescu – Ciurea, Horia Davidescu, Kovacs Ildico, Stefan Lenskisch, Margareta Niculescu, Irina Niculescu, Maria Mierlut, Cristian Pepino, Liliana Maria Petrutiu, Francisca Simionescu, Ion Puiu Stoicescu, Mircea Suciu, Monica Teodorescu, Petru Valter. Scenografi: Antonio Albici, Mioara Buescu, W. Bölöy, Irina Borovski, Oana Botez, Ioana Constantinescu, Ella Conovici, Zizi Frentiu, Dan Fraticiu, Eustatiu Gregorian, Mircea Nicolau, Cristina Pepino, I. Prisacaru, Dan Sachelarie, Carmen Stanescu.

            Au compus muzica spectalolelor: Dicran Asarian, Eugen Baboi, Gabriel Bassarabescu, C-tin Daminescu, Adrian Enescu, Iosif Hertea, Niculae Kirculescu, Dumitru Lupu, Aurel Manolache, Liviu Manolache, Smaranda Oteanu, Grupul “Poesis”, Corneliu Stroe, Harry Tavitian etc.

            Au fost actori ai Teatrului de papusi din Constanta: Sergiu Alius, Sofia Bonchila, Matia Bratisteanu, Adrian Badila, Marian Bucur, Aneta Forna-Christu, Mihai Cioroboreanu, Florica Cruceru, Petru Catrava, Justin Defta, Ion Dumitrescu, Ioana Epure, Ion Ghita, Elena Gradinaru, Petre Grejdeanu, Dromihete Ghiman, Ana Gregorian, Paul Hartia, Vasile Hariton, Maria Iova, Ioana Jora, Maria Lupu, Elena Motoc, Georgeta Momarla, Criatian Muller, Marinela Marinescu, Stefania Militaru, Georgeta Nicolau, Marcela Naidin, Traian Popescu, Petre Popa, Constanta Popescu, Maria Prodan, Mugur Prisacaru, Camelia Poenaru, Georgeta Radu, Elena Romanescu, George Stilu, Stanica Stanica, Elisabeta Surulescu, Livia Serban, Adriana Rusu-Stoian, Maria Tanase, Anton Turc.

Teatrul Pentru Copii si Tineret Constanta

              Incepand cu anul 2000, actorul Lica Gherghilescu devine sef de sectie si Dir. Artistic al Teatrului Ovidius. Acesta va reusi sa implineasca un vis mai vechi al papusarilor constanteni, acela de a avea un teatru al lor si nu doar o sectie a Teatrului Ovidius.

In 2003 pe structura sectiei de papusi a luat nastere Teatrul pentru Copii si Tineret avand ca principal obiectiv largirea paletei repertoriale de spectacole si implicit a segmentului de public caruia se adreseaza.

Astfel pe langa spectacole de papusi, apar in repertoriul teatrului, spectacole de actori, cu marionete, spectacole de dans, de miscare, de pantomima ce se adreseaza unui public divers de la copii la tineri si chiar la…bunici.

            Dintre realizarile recente ale Teatrului pentru Copii si Tineret amintim: CENUSAREASA, TURANDOT, ALADIN, PIATRA DIN CASA, RAMASAGUL, PECETEA FERMECATA, CALIFUL BARZA, CRAIASA ZAPEZILOR, INIMA RECE, MAGIA CIRCULUI, MIREASA DE IMPRUMUT, MICA VRAJITOARE, O CALATORIE CU SURPRIZE, ANOTIMPURI CU POVESTI, SANZIANA SI PEPELEA, FATA BABEI SI FATA MOSULUI, SINBAD MARINARUL, VISELE, MOTANUL INCALTAT, ALBA CA ZAPADA, LEGENDELE OLIMPULUI, CAPRA CU TREI IEZI, SEGNOR PANTALONE SI DRAGOSTEA, SOTUL PACALIT, PRINTUL SI VRAJITOAREA, PISICA DOLDORA DE BANI.

            La realizarea acestor spectacole au contribuit: Cristian si Cristina Pepino, Daniel Stanciu, Delia Cornelia Ioaniu, Bogdan si Daniela Dragulescu, Aneta Forna Christu, Liviu Manolache, Dicran Asarian, Carmencita Brojboiu, Adrian Dragut, Mihai Constantin Ranin, Eugenia Tarasescu Jianu, Pinte Gavril, Roxana Ionescu, Dan Balan, Liviu Prossi, Lica Gherghilescu, etc.

In anul 2006 Teatrul pentru Copii si Tineret a obtinut Premiul pentru cel mai bun spectacol strain la Festivalul Magic courtain in Bulgaria.

      In anul 2007 a obtinut premiul Uniunii Teatrale Turce (TOBAV) pentru spectacolul Magia circului.

      In anul 2007 a participat cu spectacolul “Motanul încălţat” la Festivalul Internaţional  “Ţăndărică” obţinând Premiul pentru introducerea tehnologiei digitale în teatrul de animaţie (video-proiecţia).

      In anul 2008 a obţinut Premiul pentru imagistică cu spectacolul “Visele” la Festivalurile “Ţăndărică” şi “Gulliver” – Galaţi.

      In  anul 2009 Directorul teatrului, Lică Gherghilescu a obţinut  PREMIUL DE EXCELENŢĂ ÎN ANIMAŢIA  ROMÂNEASCĂ din partea U.N.I.M.A. şi Diploma pentru management cultural.

      In anul 2011, actrita Aneta Forna Christu a obtinut PREMIUL UNITER pentru teatru de papusi.

      In anul 2011, Lica Gherghilescu a obtinut PREMIUL PENTRU REGIE cu spectacolul Inima rece, la Festivalul Gulliver,Galati.

Ref. : Contemporanul nr. 39/1960; 34/1967; 29/1981; 45/1981;46/1985; Teatrul nr.7/1963; 10/1970; 2/1985; 4/1985; 11-12/1985; 8/1989; 10/1989. Cronica nr.48/1985. Ateneu nr. 12/1985. Tomis, dec.1979. Esperanto nr. 1/1982. România literară nr. 35/1982.Scena nr.1/1998.

TEATRUL PENTRU COPII ŞI TINERET “COLIBRI” DIN CRAIOVA

[fost TEATRUL DE PĂPUŞI DIN CRAIOVA]

Încă din anul 1948, un grup de artişti păpuşari amatori (educatoare, profesori şi elevi) au creat la Craiova o trupă care a prezentat primul spectacol, Iliuţă şi Coşarul. Această echipă de entuziaşti au fost pregătiţi de către actorul Al. Ferrat şi ajutaţi de către Ion Hagiescu, profesor de desen de la Conservatorul particular Cornetti din Craiova, care a semnat şi scenografia primelor spectacole ale Teatrului de Păpuşi din Craiova alături de Horia Davidescu. Din trupă făceau parte Ştefania Alexandrescu,  Maria Diaconu, Ivona Tănăsescu, Salomea Gulea, Eugenia Vântul, Olivia Purcaru, Minerva Becarian. Teatrul a fost înfiinţat în 1949 ca secţie a Teatrului Naţional din Craiova. Au fost angajaţi Horia Davidescu, Florentina Meteuşan (ulterior Lenkisch, care s-a transferat mai târziu la Teatrul Ţăndărică), Petre Iliescu, Tudor Vişan, G. Boiangiu – absolvenţi ai clasei de artă dramatică a Conservatorului Cornetti. În primele spectacole au fost solicitate să joace şi două artiste din trupa de amatori (Ştefania Alexandrescu şi Maria Diaconu). In această perioadă este angajat marele scenograf Eustaţiu Gregorian, iar Horia Davidescu devine director.

În 1956 Teatrul de Păpuşi din Craiova devine o instituţie autonomă. Primul spectacol în această nouă formă de organizare este Aventurile lui Tom şi Huck de Xenia şi Aurel Boeşteanu. Spectacolul este prezentat la Săptămâna teatrelor de păpuşi din regiuni, Bucureşti 1-8 oct. 1956 (Premiul II pentru spectacol, Premiul III pentru regie – Horia Davidescu, Premiul II pentru scenografie – Eustaţiu Gregorian, Premiul II pentru interpretare şi mânuire Alexandra Davidescu, Premiul III pentru interpretare şi mânuire Violeta Ticea – Ioachimescu, Premiul III pentru interpretare şi mânuire Ligia Tilici, menţiune pentru interpretare şi mânuire -Vsevolod Vrabie şi Diploma de onoare CC-UTM ). Un alt mare succes al teatrului a fost Evantaiul de Goldoni (regia Horia Davidescu şi Vlad Mugur), prima tentativă a acestui teatru de a realiza un spectacol pentru adulţi. In 1958 spectacolul Domnul Goe (regia Horia Davidescu, scenografia Eustaţiu Gregorian) este prezentat la Festivalul internaţional de la Bucureşti şi primeşte Premiul al III-lea, Diploma Festivalului şi Medalia de bronz. In 1960, la acelaşi festival, scenograful Eustaţiu Gregorian primeşte Medalia de aur pentru scenografia spectacolului Cinci săptămâni în balon, de Anda Boldur, după Jules Verne. Jucăriile Mihaelei de Al.T.Popescu (1963) este un alt mare succes al teatrului. Scenograful Eustaţiu Gregorian primeşte pentru acest spectacol Premiul I şi Medalia de aur pentru scenografie la Festivalul internaţional de la Bucureşti, 1965. Turnee: 1967, 1968 : China, Coreea, Mongolia. Joaca de  Alexandra Davidescu şi Cuconiţele mele dragi de V. Silvestru,  după I.L.Caragiale sunt alte două spectacole de referinţă ale teatrului realizate în stagiunea 1969/1970. 1970 – turneu în Algeria. 1972-1973 – Festivalul PIF – Zagreb [Traista fermecată, după Ion Creangă];  Croitoraşul cel viteaz , Iancu Jianu – prezentate la Veneţia. 1973 – turneu organizat de ziarul l’Unita în Italia. 1975 – Egipt, Libia, Maroc. Alexandra Davidescu şi Horia Davidescu pun bazele unui teatru de păpuşi la  Tripoli (Libia).

Activitatea acestui teatru  a fost puternic legată de numele celor două personalităţi marcante ale teatrului de păpuşi românesc, regizorul Horia Davidescu şi scenograful Eustaţiu Gregorian. Originalitatea scenografului Gregorian, modalitatea personală în care a introdus în teatrul de păpuşi procedee ale artei populare decorative româneşti şi esenţializarea formelor, umorul şi fantezia sa au definit stilul plastic al acestui teatru.

Dintre artiştii marcanţi ai acestui teatru amintim pe Alexandra Davidescu, Adriana Stamate, Mircea Surdu, Mihai Brumă-Uzeanu, Costel Ionescu, Rodica Prisăcaru , Mugur Prisăcaru (care a activat şi la Constanţa). Alţi artişti păpuşari ai acestui teatru: Iulia Cârstea, Ionica Bărăscu Pokker, Alla Bogdan, Delia Lazăr, Adriana Bistriceanu.

Dintre regizorii care au colaborat cu acest teatru menţionăm pe: Mihai Manolescu (Drum de stele), Liviu Steciuc (Aventurile unei mici vrăjitoare), Cristian Pepino (Cenuşăreasa, Crocodilul Ghena, Cocoşul cu pene de aur). Mona Chirilă (Dragostea celor trei portocale), Tudor Chirilă (Ivan Turbincă, Ţărănoii).

Apoi, teatrul a fost condus de către scriitorul şi publicistul Patrel Berceanu. Dupa decesul sau la conducerea teatrului a venit Doina Berceanu si teatrul a cunoscut foarte mari succese pe plan international. Din 2013 directorul teatrului este Adriana Teodorescu.

[Bibliografie: Alexandra Davidescu – Un mic teatru mare, Editura Scrisul românesc, Craiova.]

Ref.: România liberă, 5 oct. 1956; Scânteia tineretului, 6 oct. 1956. Contemporanul, nr. 12/1958; 22/1958; 38/1965; Teatrul nr. 4/1958; 2/1960; 8/1969;10/1970; 11/1973; 11/1974; 4/1976; 3/1980; 1/1982; 7-8/1986;7-8/1987; 8/1989.Ceskoslovensky Loutkar nr. 11/noiembrie 1958; Inainte, 12 noiembrie 1959, Tribuna, martie 1965.

TEATRUL DE PĂPUŞI GULLIVER DIN GALAŢI

fost Teatrul de Păpuşi din Galaţi

    Dacă ţinem cont de faptul că scriitorul Costache Conachi, s-a născut şi a trăit pe meleaguri gălăţene, prima atestare a unui spectacol de teatru de păpuşi după o piesă scrisă de un autor român [Comedie banului Constantin Canta…, 1806] este legată de această zonă.

   Teatrul de Păpuşi din Galaţi a fost înfiinţat la 1 octombrie 1952 ca urmare a activităţii unui grup de entuziaşti. Cităm din mărturia domnului Nicolae Gavrilov comunicată Directorului Teatrului Gulliver din Galaţi, Stelian Stancu:

“….am fost numit de către Ministerul Culturii ca participant la întemeierea Teatrului de Păpuşi din Galaţi fiind student în acest oraş în toamna lui 1952. Am recrutat studenţi ai Şcolii de Artă din Iaşi – Rodica Ognef, Veronica Serenciuc, apoi dintre localnici Coca Roman, Mioara Mocanu, Ion Anghel, Marius Şifris, Hary Marcovici etc. Director a fost numit un actor, Ion Focşăneanu, un om plin de bunăvoinţă însă lipsit total de cunoştinţe în domeniul artei păpuşăreşti, fapt care mi-a permis să aplic cunoştinţele căpătate în cei patru ani în care am jucat la Brăila, având ca maeştri pe Stanislavski şi tata. Atât la Brăila cât şi la Galaţi am fost susţinuţi şi sprijiniţi de doamna Ana Predescu, Directoarea generală a teatrelor de păpuşi din România. In cele şase luni de instruire a păpuşarilor gălăţeni am început punerea în scenă a unor mici piese pentru copii, abordând apoi piese tot mai complexe. Cu nespusă satisfacţie amintesc fondul muzical la aceste piese asigurate de compozitorul şi dirijorul Aurel Manolache, angajat între anii 1952 – 1954 la Teatrul de Păpuşi din Galaţi. În 1954, Teatrul de păpuşi fiind pe propriile lui picioare şi având o structură definitivă, eu m-am angajat scenograf, iar Aurel Manolache ca dirijor la Ansamblul Muzical de estradă Galaţi care a devenit mai apoi Teatrul Nicolae Leonard.

Aş aminti atmosfera de colaborare şi creaţie artistică existentă în colectiv. Mânuitorii-interpreţi şi constructorii de păpuşi fiind unele şi aceleaşi persoane. Păpuşarul se identifica cu personajul pe parcursul construirii lui atât fizic cât şi interpretativ. Trebuie subliniată şi pasiunea cu care ne-a condus sufletele pictorul scenograf Mihail Gavrilov care îşi găsea timp şi pentru teatrul de păpuşi deşi avea multe probleme de rezolvat ca scenograf la teatrul dramatic. Mai amintesc condiţiile vitrege ale pionieratului atât în Brăila cât şi în Galaţi, lipsa de documentare de specialitate, mulţimea profanilor – conducători care erau investiţi să dea girul lansării spectacolelor şi lipsa totală de mijloace de a se face cunoscut acest fenomen cultural. Trebuie amintit faptul că la Galaţi a fiinţat un număr bun de ani teatrul de păpuşi fără oblăduirea vreunui teatru de proză, fiind nevoiţi să luptăm atât cu greutăţile începutului cât şi cu ignoranţa generală. Pasiunea le-a biruit pe toate, dat fiind sădită în suflet încă de când eram copii şi încercam acasă , în 1944, pe o scenă făcută sub scara ce urca la etaj, primele spectacole cu păpuşi mânuite şi făcute de noi ajutaţi de tata după personajele lui Walt Disney. Trebuie de asemenea să subliniez faptul că atât la Brăila cât şi la Galaţi teatrul de păpuşi a fost imediat îndrăgit de către spectatorii care nu au lipsit niciodată.”  [Nicolae Gavrilov].

          Primul director, Ion Focşeneanu  (care a condus teatrul între anii 1952- 1961) a regizat printre altele spectacolele Fluieraşul şi căniţa şi  Micul gâscănel –scenografia N.Stănescu. Menţionăm dintre spectacolele realizate de acelaşi scenograf Sânziana şi Pepelea de Vasile Alecsandri (1957, regia Valeriu Moisescu). Primul profesor de mânuire a fost Nicolae Gavrilov, unul dintre fondatorii Teatrului de păpuşi din Brăila, fiul scenografului Mihail Gavrilov. Apoi au fost directori Dan Andrei [1961-1963], Dumitriţa Lungu [1963-1970]. Din 1970 a activat ca regizor şi director Traian Ghiţescu-Ciurea (până în 1979) iar ca scenograf Mircea Nicolau (până în 1986) care s-a impus printre cei mai interesanţi şi prolifici scenografi de teatru de păpuşi (peste 100 de montări şi numeroase premii de scenografie). Din această perioadă menţionăm Turandot după Carlo Gozzi (1972, regia Traian Ghiţescu-Ciurea, scenografia Mircea Nicolau) – spectacol care se caracterizează prin înbinarea ingenioasă a păpuşilor wayang de inspiraţie orientală cu măştile şi costumele Commediei dell’Arte. Tot un univers plastic de inspiraţie istorică a stat la baza spectacolului fără cuvinte Prometeu realizat în 1973 de către aceiaşi creatori. Spectacolele au fost prezentate cu succes în 1973 la Festivalul de la Lublin şi în 1975 la Festivalul PIF – Zagreb. Alte spectacole de referinţă din această perioadă realizate de către Traian Ghiţescu-Ciurea şi Mircea Nicolau sunt: Cocoşul cu pene de aur (prezentat cu mult succes la Festivalul Delfinul de aur – Varna, Premiu de interpretare Enache Anghel), Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck, Amnarul de St. Lenkisch după Andersen, Şapte păcate capitale de Cristian Pepino (regia Traian Ghiţescu-Ciurea, scenografia Mircea Nicolau, turneu în Danemarca], Cununa plaiurilor de Nela Stroescu (Premiul al II-lea la Festivalul Naţional, 1983).

    Între 1981-1989 director a fost Marcel Ionescu iar secretar literar Ecaterina Mihăescu Păun, publicist şi dramaturg (care activa încă din perioada anterioară). Între anii 1981-1986 colaborează constant cu acest teatru Cristian Pepino care pune în scenă în aceasta perioada, in scenografia lui Mircea Nicolau, şase spectacole: Sânziana şi Pepelea de Vasile Alecsandri (Premiul special al juriului PIF –1982, Premiul I de interpretare Mihai Păun, Premiul II – Mariana Ganea, Premiul III – Dan Ganea, la acelasi festival international de la Zagreb),Harap Alb după Ion Creangă , Aventură nocturnă de Ivan Ostricov, Poveste cu fluture şi soare de Stanca Ponta şi Trandafirul şi inelul de C. Pepino (Premiul I de interpretare Dan Ganea la Festivalul Ion Creangă de la Bacău, 1985).

  Între 1986-1995 duce o prodigioasă activitate marele artist păpuşar care a fost Dan Ganea, în calitate de director şi regizor al teatrului,  realizând o serie de montări remarcabile:

Turandot, prezentat cu un deosebit succes la festivalurile de la Klagenfurt – Austria 1992 unde a fost distins cu Premiul al II-lea şi la Festivalul de la Kraguevac, Iugoslavia 1994, unde Dan Ganea a primit premiul pentru regie, Mircea Nicolau premiul de scenografie iar Marian Sterian pe cel de interpretare),

Amnarul (regia Dan Ganea, scenografia Mircea Nicolau), Făt Frumos din lacrimă (regia Dan Ganea, scenografia Mircea Nicolau, Premiul de interpretare pentru Mioara Mocanu-Orendovici la Festivalul Ion Creangă de la Bacău, 1985), Vrăjitorul din Oz ( premiul pentru interpretare Mihai Păun şi Anca Jijie la festivalul Săptămâna teatrelor de păpuşi de la Constanţa, 1992),  Ariciul albastru de Al.T.Popescu  (Premiul pentru interpretare Rodica Panu la Festivalul Naţional de la Bucureşti, 1989). În această perioadă este  fondat Festivalul Gulliver, una dintre cele mai prestigioase manifestări de gen din ţară.

Între 1989-1990 teatrul este condus de către Katia Nanu. Din 1995 director este actorul Stelian Stancu care a dat o şi mai mare amploare Festivalului Guliver, care a devenit festival internaţional. Directorul festivalului este Mircea Ghiţulescu (care a condus câţiva ani  Teatrul de Păpuşi din Cluj Napoca).

Dintre succesele teatrului mai amintim: Ramayana(1996, regia Ana Vlădescu, scenografia Arnold R. Landen, prima punere în scenă în ţara noastră a capodoperei clasice a literaturii indiene într-un spectacol care se constituia într-un autentic eveniment cultural), Viaţa e vis de Calderon de la Barca, debutul regizoral în teatrul de păpuşi al lui Attila Vizauer,  Sânziana şi Pepelea  (1997, regia Cristian Pepino, scenografia Cristina Pepino, Mircea Nicolau; spectacol prezentat cu succes în Franţa în cadrul amplei manifestări Zilele culturii gălăţene la Paris şi la mai multe festivaluri din ţară). Gulliver în ţara Liliput (1997, regia Daniel Stanciuşi Stelian Stancu, scenografia Cristina Pepino – spectacol distins cu numeroase premii la diferite festivaluri şi prezentat cu un deosebit succes în Danemarca – 1999).

  Păpuşari de mare valoare au activat în acest teatru, cum ar fi: Anghel Enache (n. 11 octombrie 1934), Mioara Mocanu (1 oct.1934 – 1990), Schivris Mauriciu (n. 1934, stabilit în Elveţia), Remus Prodan,

Veronica Iraşog (1930-1983), Rodica Vasiliu (n. 1930), Octavian Andronache (1936- 1995), Puiu Dumitru, Dida Doicu, Dan Ganea,  Mariana Ganea, Anca Jijie. Din noile generaţii menţionăm pe Marian Sterian, Rodica Panu, Gina Geru, Elena Sterian, Narcisa Dumitriu, Adina Niţă, Virginia Epure, Mircea Vâjâianu, Aurelian Iorga, Relu Poalelungi.

Până în 1998 teatrul a realizat peste 200 de montări.

Ref.: Teatrul nr. 5/1972; 11/1973; 5/1975; 8/1978; 11-12/1985; 8/1989. PIF Buletino nr. 3/1982. Contemporanul nr. 46/1985; Cronica nr. 48/1985. Ateneu nr. 11-12/1985. România literară, nr. 52/1987.

TEATRUL PENTRU COPII ŞI TINERET “LUCEAFĂRUL” DIN IAŞI

fost TEATRUL DE PĂPUŞI DIN IAŞI

S-a numit iniţial Teatrul de Păpuşi din Iaşi (1949). Primul spectacol a fost Peştişorul de aur (regia Iosif Ligheti) care avea în distribuţie cinci actori: Elena Pasniciuc, Ion Plăieşanu, Teodor Brădescu, Lucreţia Cărăuşu şi Angela Busuioc. Într-o primă perioadă un rol foarte important l-a jucat în acest teatru regizorul şi profesorul Manole Al.Foca, fondator al instituţiei ieşene. Dintre primii artişti păpuşari pe care i-a pregătit amintim pe Ana Şubă, Elena Petrescu. Emil Petcu, Petru şi Emilia Valter, Nicolae Brehnescu, Constantin Brehnescu,  Simona Agachi şi Ion Agachi). Teatrul se afirmă în primul rând prin spectacolul Punguţa cu doi bani (1954, regia Manole Foca, scenografia Viorica Groapă) care se bucură de o apreciere unanimă la primul Festival Internaţional de la Bucureşti (1958) remarcându-se fantasticul burlesc al montării. În 1965 teatrul se prezintă la cel de-al treilea Festival Internaţional de la Bucureşti cu un spectacol intitulatMiniaturi apreciat pentru formulele originale de mânuire. Regizorul Constantin Brehnescu (iniţial artist păpuşar) dă o nouă orientare estetică teatrului, apelând la ingenioase formule de animaţie şi la pantomimă. Dintre spectacolele sale amintim Chiriţa lateatrul de păpuşi (1968, după Vasile Alecsandri), Strop de rouă brotăcelul de Alexandru Popescu (1972, premiul special al juriului la Festivalul de la Bèkèscsaba – Ungaria), Bing Bang- Bing (1974), Fram, ursul polar după Cezar Petrescu (1972) şi o versiune plină de umor în stilul teatrului de păpuşi tradiţional după Punguţa cu doi bani de Ion Creangă (1988, scenografia Axenti Marfa). Teatrul a efectuat numeroase turnee în străinătate care s-au bucurat de un succes deosebit (Iugoslavia, Ungaria –1973;  Italia – 1973; Pakistan, India, Iran, Iordania – 1976; Germania –1976; Austria – 1979 ; Franţa – 1982, 1987; Austria – 1991-1992).

În anii ‘70 teatrul începe să se orienteze şi către mijloacele teatrului dramatic şi pantomimei, realizând spectacole de acest tip în regia lui Natalia Dănăilă care a fost pentru o lungă perioadă de timp şi directoarea teatrului. Numele teatrului se schimbă în 1973 in Teatrul pentru copii şi tineret Luceafărul. În această perioadă este construită şi noua clădire a teatrului care este fără îndoială cea mai frumoasă şi modernă din ţară (inaugurată în 1987). Teatrul s-a impus pe plan internaţional în numeroase turnee.

Dintre valoroşii actori şi păpuşari ai teatrului menţionăm pe Ion Agachi, Simona Agachi, Nicolae Brehnescu, Doina Iarcuczewicz, Liviu Smântanică, Camelia Poenaru, Viorel Vârlan, Liliana Mavriş – Vârlan, Ortansa Stănescu, Constantin Ciofu, Constantin Amuntencei, Mircea Sava, Nina Dimitriu- Ulmu, Cristina Ciubotaru, Toma Hogea,  Gigi Şfaiţer, Dorina Crişan Rusu (care a devenit apoi secretar muzical şi un excelent compozitor de muzică de scenă). In 1977, din cauza avarierii clădirii, sediu al teatrului va fi, pentru zece ani, Casa Tineretului. In acelaşi an a demarat construirea unui nou sediu unde, din decembrie 1987, teatrul işi desfăşoară activitatea. Clădirea este ultramodernă, unică in Romania şi rară in Europa, şi dispune de două săli de spectacole, cea mare cu 450 locuri, cea mică cu 150, săli de repetiţii, foaiere ample, ateliere de producţie. Inaugurarea ei a insemnat şi completarea denumirii teatrului, pe frontispiciu fiind inscris numele Teatrul pentru Copii si Tineret “Luceafărul”.

La acest teatru a activat si regizorul Bogdan Ulmu care a realizat numeroase spectacole de teatru dramatic (cum ar fi Crăiasa fără cusur , pe texte de George Călinescu). Un alt mare succes recent al teatrului este De ziua lui Pinocchio, regia Constantin Brehnescu (Premiul special al juriului la Festivalul Gulliver de la Galaţi). Director al teatrului a fost si cunoscutul dramaturg Mircea Radu Iacoban iar secretar literar Oltiţa Cântec. Scenograful teatrului, coautoare a succeselor acestui teatru din anii ‘70, a fost Axenti Marfa. Au mai colaborat cu acest teatru realizând spectacole de teatru dramatic regizorii Cătălina Buzoianu, Anca Ovanez, Petre Bokor, Nicolae Scarlat, scenografii Hristofenia Cazacu, Cik Damadian, George Doroşenco, Eustaţiu Gregorian, compozitorii Sabin Păutza, Vasile Spătărelu, Cristian Misievici.

Participările internaţionale ale Teatrului fac cinste unei instituţii de rang naţional. Printre ţările in care instituţia ieşeană şi-a prezentat producţiile se numără SUA (Washington, New York), Franţa (Charleville-Mezieres, Onet le Chateau), Germania (Esslingen, Bremen), Austria (Mistelbach), Italia (Spoleto, Venetia), Ungaria (Beckescsaba), Cehia, Iugoslavia (Zagreb), Turcia (Bursa), Iordania (Aman), Pakistan (Lahore, Karaci, Islamabad), India (Mombay, Heiderabad, Udaipur), Iran (Teheran). Dintre cele mai recente, unde Teatrul “Luceafărul” a reprezentat Romania, se numără Festivalul Mondial al Artei Marionetei Praga (Cehia; 2008, 2009, 2010) şi Festivalul Internaţional de Păpuşi, Umbre şi Karagoz Bursa (Turcia 2009).

Din 2006, director artistic la Teatrul “Luceafărul” din Iaşi este Oltita Cantec, iar Director general scriitorul Ion Holban…..

Din 2008 teatrul organizeaza FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU PENTRU COPII ŞI TINERET (FITCT).

Ref.: Teatrul nr. 1/1958; 9/1960; 8/1969; 10/1970; 11/1972; 11/1974; 6/1982; 2/1984; 5/1985; 8/1989; Contemporanul nr. 40/1960; 44/1973; România literară nr. 43/1973; 23/1974; 24/1981

TEATRUL DE PAPUSI DIN ORADEA

Sectia maghiara a fost infiintata in 1950, iar cea romana in 1952. Din 2011, sectiile maghiara si romana au fost reorganizate si redenumite ca teatre separate.

TEATRUL „SZIGLIGETI SZÍNHÁZ” ORADEA – TRUPA „LILLIPUT”

(Colectivul de redactare al articolului despre Trupa „Lilliput” Oradea: Ioan Moldovan (1998), Ludovic Seres (2011) – artişti păpuşari)

Bazele Teatrului de Stat de Păpuşi din Oradea au fost puse în anul 1950, la iniţiativa unui grup format din câţiva entuziaşti iubitori ai genului: Adél Farkas, Magda Máthé [Thalmeiner], Ica Szamosi, János Páter, trupa jucând în limbile română şi maghiară; secţia română s-a înfiinţat în anul 1952. În anul 1998 instituţia devine Teatrul de Stat pentru Copii şi Tineret „Arcadia” cu două secţii (Arcadia şi Lilliput), până în anul 2011, când Teatrul de Stat din Oradea se reorganizează – devenind Teatrul „Regina Maria” şi  Teatrul „Szigligeti Színház”, iar cele două trupe de teatru de păpuşi trec, fiecare, la teatrele respective.

În decursul anilor, Trupa „Arcadia” s-a afirmat datorită producţiilor sale, fiind o instituţie artistică importantă, aici desfăşurându-şi activitatea, în timp, mari creatori, artişti de talie internaţională: Ildikó Kovács – valoros regizor artistic, ale cărui idei novatoare au impulsionat arta teatrală păpuşărească;  Paul Fux – care a revoluţionat scenografia spectacolelor destinate celor mai mici, Francisca Simionescu – creatoarea unor spectacole de respiraţie europeană. Maeştri ai interpretării scenice: Isabela Dombora, Mioara şi Petru Diaconu, Ioan Moldovan, Magda Mathé Thalmainer, György Kovács, Ludovic Seres, Rodica Suplăcan, Ioan Oros, Mirela Corbeanu, Marlena Prigoreanu, Cristina Serac, Rin Tripa, Florin Stan, etc. Au mai activat la Teatrul de Păpuşi Oradea scenografii Zoltán Kádár, Vilmos Bölöni, Barnabás Szabó, Zizi Frenţiu, Epaminonda Tiotiu, Emese Csűri, László Trifán – cu realizări remarcabile.

În cadrul teatrului au activat şi alţi regizori şi scenografi talentaţi, dar, în primul rând, trebuie menţionate unele dintre cele mai importante personalităţi: Paul Fux şi Ildikó Kovács. Ceea ce caracterizează căutările reformatoare ale celor doi artişti în perioada 1956-1966 (care au situat acest teatru printre cele mai prestigioase din ţară în acea vreme), este expresia esenţializată care a condus la realizarea unui limbaj scenic poetic. Din această perioadă datează şi interesante experimente în zona teatrului de obiecte. Francisca Simionescu [Mirişan] a fost regizoarea şi directoarea acestui teatru timp de foarte mulţi ani, realizând numeroase spectacole valoroase pentru copii, dobândind binemeritata reputaţie. Teatrul a participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale în România, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Croaţia, Germania, Austria, obţinând distincţii importante. Directorii acestui teatru au fost: Gabriela Bóné, Ecaterina Mihály, Valeriu Grama, Ana Benedek, Francisca Simionescu [Mirişan], Maria Vesa Aursulesei, Ioan Moldovan, Marius Aron.

Din anul 2011, Katalin Cvikker este directorul manager al Teatrului „Szigligeti Színház”, iar  András Szőke Kavinszki – artist păpuşar –  a devenit directorul artistic al Trupei „Lilliput”.

În prezent Trupa „Lilliput” se compune din: Judit Balogh, Katalin Birtalan, István Daróczi, Kornélia Gnädig, Róbert Hanyecz Debelka, Ferenc Herman, Sándor-Tíbor Lélek, Hortenzia Meleg, Emese Németi, Mária Stéfán Bodor, Lenke Szentpéteri – artişti păpuşari.

În ultimii ani, la realizarea noilor premiere, au fost invitaţi  artiști renumiți din țară şi din Ungaria: László Rumi, Rita Barthal Kiss, Zoltán Dió, László Horányi  – regizori,  şi scenografii Gábor Balla, Erik Grosschmid, Kinga Holló, Imre Dobai.

Trupa a participat în fiecare an la tabăra de păpuşi din Esztergom (Ungaria), și în calitate de coorganizator. A avut şi are, şi în prezent, numeroase invitații în Ungaria – la Budapesta, Esztergom, Debrecen, Tatabánya, etc. În perioada 2009-2011 a participat la Festivalul teatrelor de păpuşi de limba maghiară din Transilvania „Cimborák” de la Sfântu Gheorghe.

Spectacole de referinţă:

Viteazul János (1954), Mateaş Gâscarul (1955), Regele cerb (1956), Don Quijote (1956), Moment (1958), La serva padrona (1958), Petrică şi lupul (1959), Fluieraşul de argint (1959), Ursul – Cerere în căsătorie (1960), Micul Mukk (1961), Galoşul fermecat (1964), Albă ca Zăpada (1964), Pasărea albastră (1965), Frumoasa din pădurea adormită (1969), Trei pantomime pentru păpuşi (1969), Mureşul şi Oltul (1970), Răţuşca urâtă (1970), Ursuleţul Winnie (1971), Lie (1973), Cine va păzi clopoţeii? (1973), Búbos viteazul (1973), Tigrişorul Petre (1974), Tomică în junglă (1975), Cel mai frumos cântec (1976), Tâlharii din Kaldermomme (1977), Mormăilă Benedict (1978), Scufiţa Roşie şi lupul (1985), Mary Poppins (1987), Capra cu trei iezi (1987), Când râde un copil (1988), Pinocchio (1993), Cadou pentru pitic (1996), Prinţ şi cerşetor (1996), Cenuşăreasa (1996), Csipike (1997), Visul unei nopţi de vară (1997), Tűzálló Pál (1997), Aşa sunt animalele (1997), Rózsa şi Ibolya (1998), Hainele regelui Pomadă (1998), Şoarecilor le place caşcavalul (1998),  Vrăjitorul din Oz (1999),  Năzdrăvanul Peti (1999),Prinţul fericit (2001), Cei trei purceluşi (2002), Căţeluşul albastru (2003), Pădurea rotundă cu colţuri pătrate (2004), Legenda Magelonei (2005), Albă ca Zăpada (2007), Cerbul fermecat din stele (2008), Fantastica poveste (2009), Hänsel şi Gretel (2010), Romeo şi Julieta (2011), Regele Mátyás şi judecătorul (2012).

TEATRUL „REGINA MARIA” ORADEA – TRUPA „ARCADIA” 

(Colectivul de redactare din partea Trupei „Arcadia” Oradea: Ioan Moldovan (1998), Rodica Suplăcan, Florin Tripa, Ludovic Seres (2011) – artişti păpuşari. Materialele au fost structurate şi tehnoredactate de către Kondor Rozalia).

Bazele Teatrului de Stat de Păpuşi din Oradea au fost puse în anul 1950, la iniţiativa unui grup format din câţiva entuziaşti iubitori ai genului: Adél Farkas, Magda Máthé [Thalmeiner], Ica Szamosi, János Páter, trupa jucând în limbile română şi maghiară; secţia română s-a înfiinţat în anul 1952. În anul 1998 instituţia devine Teatrul de Stat pentru Copii şi Tineret „Arcadia” cu două secţii (Arcadia şi Lilliput), până în anul 2011, când Teatrul de Stat din Oradea se reorganizează – devenind Teatrul „Regina Maria” şi  Teatrul „Szigligeti”, iar cele două trupe de teatru de păpuşi trec, fiecare, la teatrele respective.

În decursul anilor, Trupa „Arcadia” s-a afirmat datorită producţiilor sale, fiind o instituţie artistică importantă, aici desfăşurându-şi activitatea, în timp, mari creatori, artişti de talie internaţională: Ildikó Kovács – valoros regizor artistic, ale cărui idei novatoare au impulsionat arta teatrală păpuşărească;  Paul Fux – care a revoluţionat scenografia spectacolelor destinate celor mai mici, Francisca Simionescu – creatoarea unor spectacole de respiraţie europeană, maeştri ai interpretării scenice: Isabela Dombora, Mioara şi Petru Diaconu, Ioan Moldovan, Magda Mathé Thalmainer, György Kovács, Ludovic Seres, Rodica Suplăcan, Ioan Oros, Mirela Corbeanu, Marlena Prigoreanu, Cristina Serac, Rin Tripa, Florin Stan, etc.

În cadrul teatrului au activat şi alţi regizori şi scenografi talentaţi, dar, în primul rând, trebuie menţionate unele dintre cele mai importante personalităţi ale teatrului de păpuşi românesc: Paul Fux şi Ildikó Kovács. Ceea ce caracterizează căutările reformatoare ale celor doi artişti în perioada 1956-1966 (care au situat acest teatru printre cele mai prestigioase din ţară în acea vreme), este expresia esenţializată care a condus la realizarea unui limbaj scenic poetic. Din această perioadă datează şi interesante experimente în zona teatrului de obiecte. Francisca Simionescu [Mirişan] a fost regizoarea şi directoarea acestui teatru timp de foarte mulţi ani, realizând numeroase spectacole valoroase pentru copii, dobândind binemeritata reputaţie.

Spectacole de referinţă: Regele cerb de Gozzi, r.: Ildikó Kovács, sc.: Paul Fux (1956); Don Quijote de Miguel Cervantes, r.: Ildikó Kovács, sc.: Paul Fux (1956); Kecafán şi Hacafán de Antonin Wolf, r.: Ildikó Kovács, sc.: Paul Fux (1958); Fluierul de argint de Dezső Szilágyi, pe muzică de Béla Bartók, regia şi scenografia Paul Fux; Ursul şi Jubileul de A.P.Cehov, r.: Terezia Farkas, sc.: Paul Fux (1960); Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck (1965), r.: Ildikó Kovács, sc.: Paul Fux; Trei pantomime cu păpuşi pe muzică de Richard Strauss (Don Quijote, Don Juan, Till Eulenspiegel), regia şi scenografia Paul Fux (1969); Oltul şi Mureşul de Al. Mitru, r.: Eugen Ţugulea, sc.: Paul Fux (1970); Cine va păzi clopoţeii? de Viorica Huber-Rogoz, r.: Francisca Simionescu, sc.: Zoltán Kádár (1972); Ursuleţul Rimcimcim de Jan Wilkowski, r.: Francisca Simionescu, sc.: Bölöni Vilmos (1974); Traista care alungă dracii de András Sütő după Ion Creangă, r.: Vera Szele, sc.:Vilmos Bölöni (1975); Cele trei domniţe de Dumitru Vacariu, r.: Francisca Simionescu, sc.: Vilmos Bölöni (1978); Cel mai frumos cântec de György Kovács, r.: Francisca Simionescu şi György Kovács, sc.: Vilmos Bölöni (1980); Isprăvile motanului Arpagic când era mic de Ana Blandiana, r.: Zoe Anghel-Stanca, sc.: Epaminonda Tiotiu (1982); Făt-Frumos cel urât de Marin Sorescu, r.: Sergiu Savin, sc.: Bölöni Vilmos (1982); Păsările de Aristofan, r.: Radu Ghiţulescu, sc.: Cristian Rusu (1996); Momotaro (basm japonez), r.: Aristiţa Albăcan, sc.: Carmencita Brojboiu (1998); Aventurile celebrului baron Münchhausen de G.A.Bürger, r.: Alina Hiristea, sc.: Oana Cernea (2000); Păcală de Ion Creangă, r.: Ion Mâinea, sc.: Oana Cernea (2004); Apolodor, pinguinul călător de Gellu Naum, r.: Ion Mâinea, sc.: Oana Cernea (2005); Albă ca Zăpada de Fraţii Grimm (2006), r.: Sebastian Bărbălan, sc.: Emese Csűri.

Au mai activat la Teatrul de Păpuşi Oradea scenografii Zoltán Kádár, Vilmos Bölöni, Barnabás Szabó, Zizi Frenţiu, Epaminonda Tiotiu, Emese Csűri, Ladislau Trifan – cu realizări remarcabile.

Teatrul a participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale în România, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Croaţia, Germania, Austria, obţinând distincţii importante.

Directorii acestui teatru au fost: Gabriela Bóné, Ecaterina Mihály, Valeriu Grama, Ana Benedek, Francisca Simionescu [Mirişan], Maria Vesa Aursulesei, Ioan Moldovan, Marius Aron. Din anul 2011, actorul Daniel Vulcu este directorul general al Teatrului „Regina Maria”, iar din vara anului 2012, directorul artistic interimar al Trupei „Arcadia” este Florian Silaghi – artist păpuşar.

În prezent trupa secţiei române se compune din: Georgiana Căprărin, Mirela Corbeanu, Ioana Dagău, Andrei Fazecaş, Igor Lungu, Zentania Lupşe [Lakatos], Alexandru Pop, Marlena Prigoreanu, Florian Silaghi, Florin Stan, Florin [Rin] Tripa – artişti păpuşari.

Spectacole premiate:

Cine va păzi clopoţeii? (1972) de Viorica Huber-Rogoz – regia artistică: Francisca Simionescu; scenografia: Kבdבr Zoltבn

– Premiul pentru mesaj umanist, la cea de a 8-a ediţie a Festivalului internaţional al teatrelor de păpuşi şi marionete PIF (מn limba esperanto), Zagreb, 1975

Ursuleţul Rimcimcim (1974) de Jan Wilkowski – regia artistică: Francisca Simionescu; scenografia: Bצlצni Vilmos

-La ediţia מntגi a Festivalului „Lumea păpuşilor, lumea tuturor vגrstelor” din cadrul manifestărilor „Tezaur prahovean” (Sinaia, decembrie 1974), spectacolul este distins cu premiile:

– Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru preşcolari   

– Premiul III pentru scenografie: Bצlצni Vilmos

– Premiul  de  interpretare  pentru   rolul   titular   Rimcimcim: Mioara Diaconu

Cele trei domniţe (1978) de Dumitru Vacariu – regia artistică: Francisca Simionescu; scenografia: Vilmos Bצlצni

-Premiul III, la etapa republicană a Festivalului naţional „Cגntarea Romגniei”, 1979

Cel mai frumos cגntec (1980) de Kovבcs Gyצrgy – regia artistică: Francisca Simionescu şi Kovבcs Gyצrgy; scenografia: Bצlצni Vilmos

– Premiul A.T.M., acordat actorilor Ioan Moldovan şi Mirela Corbeanu, la Gala recitalurilor păpuşăreşti Botoşani, 1980

Făt-Frumos cel urגt de Marin Sorescu (1982) – regia artistică: Sergiu Savin; scenografia: Bצlצni Vilmos

-Premiul I, etapa republicană a Festivalului naţional „Cגntarea Romגniei”, 1983

Isprăvile motanului Arpagic cגnd era mic (1982) de Ana Blandiana – regia artistică: Zoe Anghel-Stanca; scenografia: Epaminonda Tiotiu

-Premiul II, etapa republicană a Festivalului naţional „Cגntarea Romגniei”, 1983

Albă ca Zăpada (2006) după Fraţii Grimm –regia artistică: Sebastian Bărbălan

Scenografia: Emese Csűri

-La Festivalul Internaţional de Animaţie „Gulliver” din Galaţi, ediţia a XVI-a, 2008: Rodica Suplăcan a fost nominalizată pentru locul II pentru rolul Maştera

Bibliografie: Alecu Popovici -Un mic laborator artistic, Contemporanul nr . 11 (700) 11 martie 1960; Contemporanul nr. 21/1958; 22/1958; 39/1960;Teatrul nr. 7/1958; 9/1960; 1/1967; 8/1969; 10/1970; 5/1975; 1/1976; 7-8/1983; 9/1983. Fáklya, 1959, IV; Elöre, 30 martie 1965, 30 aprilie 1975. Familia 28 iulie 1966; august 1972; Kreis Lörach, 10 noiembrie 1969, 15/16 noiembrie 1969]

TEATRUL DE PĂPUŞI ASCHIUŢĂ  DIN PITEŞTI

A fost întemeiat în 1949 ca secţie a teatrului dramatic cu sprijinul profesional al Teatrului de Păpuşi din Sibiu şi al Teatrului Ţăndărică. Printre fondatori se numara Victor Handoca – directorul Teatrului de Stat din Pitesti la acea vreme, regizor 1948-1949; Cristian Serbanescu (actor), Lulu Nicolau–Handoca (actrita) [v. Nicolescu Lulu]. Margareta Niculescu i-a invitat pe artistii teatrului la cursuri de initiere la Teatrul Tandarica. Inaugurarea teatrului se face in octombrie 1950 cu spectacolul Dintele de aur, regia si scenografia Ion Onestiu, spectacol realizat cu sprijinul Teatrului de Papusi din Sibiu. Printre fondatori se numara si entuziastul Titi Petripop (cel care a fondat şi Teatrul de Păpuşi din Ploieşti).

Directori: Cristian Serbanescu, 1949-1950; Ion Anestin, scenograf si regizor (1950-1956); Constantin Petripop (1956-1957); Aurel Anchidin (1957-1970); Ion Puiu Stoicescu (1970-1971); Aurel Anchidin (1971-1974); Nicolae Banica (1984-2010); Florin Dumitru din 2010.

Din 2010 teatrul se numeste Teatrul pentru Copii si Tineret Aschiuta.

Acest teatru s-a orientat cu precădere către spectacole muzicale pentru copii sub conducerea regizorului Aurel Anchidin care a condus acest teatru până în 1965.

Spectacole de referinţă: Ursuleţul strică-tot de Jan Wilkowski, regia Aurel Anchidin, scenografia Emil Moise (1974), Alelei, voinicii mei de Viorica Huber Rogoz, regia Aurel Anchidin, scenografia  Clelia Ottone (1974), Ionuţ descoperă lumea de Sanda Diaconescu, regia Aurel Anchidin , scenografia Cik Damadian (1976)

În ultima vreme la conducerea teatrului s-a aflat artistul păpuşar Nicolae Bănică ce s-a afirmat şi ca regizor şi autor dramatic punând în scenă numeroase spectacole muzicale pentru copii. (Spiriduşul poznaş, Baladă pentru toţi copiii lumii).

Au mai colaborat cu acest teatru regizorii Traian Ghiţescu-Ciurea, Barbara Rilkowska-Kulikowska (Polonia), Ion Puiu Stoicescu, Brânduşa Zaiţa-Silvestru, scenografii Lukjan Zammel (Polonia), Irina Borowski, Eustaţiu Gregorian, Cik Damadian, Mircea Nicolau, Constantin Rusu, Febus Viorel Ştefănescu.

În trupa acestui teatru au fost artişti păpuşari Puia Chivescu, Dida Anchidin, Felicia Vidoni, Adrian Gornescu, George Clinciu, Marius Stamatescu. Au venit apoi mai tinerii Silvia Stănescu, Rodica Dimitrescu, Jean Florescu. În acest moment trupa este complet nouă……….

Ref.: Teatrul nr. 4/1958; 11/1974; 10/1976; 7-8/1987; 8/1989

TEATRUL PENTRU COPII DIN PLOIEŞTI

(TEATRUL DE PĂPUŞI “CIUFULICI”. Teatrul Toma Caragiu Ploiesti – Sectia PAPUSI)

A fost înfiinţat în 24 septembrie 1952  ca secţie a Teatrului Dramatic din Ploieşti (directorul teatrului dramatic fiind Mihai Tulea). Căsuţa din ulcior de M. Varadi şi Povestea unui licurici de A.Ioniţă şi C.Teodorescu (regia Titi Petripop şi scenografia Nicolae Barton, 1952) au fost primele titluri reprezentate. Artiştii păpuşari erau Marcela Fenato, Nuţi Ivănescu, Iosefina Cuberski, Mioara Marian, Tony Biro, Fini Cuban, Rica Baron, M. Braun, Radu Ion, Anghel Năstase, Coca Monţia. Acesti artisti fusesera instruiti în domeniu la Conservatorul Popular din Ploieşti, printr-un curs intensiv de mânuire a păpuşilor şi arta actorului.

Mai târziu sunt angajaţi George Baron – regizor şi Marcela Dumitrescu, Mihaela Simionescu, artişti păpuşari. Spectacolele se prezentau în sala cinematografului “Corso” până în 1960 când s-au mutat în actualul sediu.

În 1953, când la direcţia Teatrului de Stat Ploieşti vine Toma Caragiu, acesta îi va sprijini pe artiştii păpuşari oferindu-le şansa de a-şi desăvârşi arta prin efectuarea a două stagii de cursuri de specialitate susţinute la Teatrul „Ţăndărică” Bucureşti.

Teatrului de Păpuşi îi lipsea însă o sală proprie de spectacole. O bună bucată de timp şi-au desfăşurat activitatea în Cinematograful „Corso”, apoi în Cinematograful „Colorado” – clădire de patrimoniu construită între anii 1839 – 1841, în stil neogotic austriac, fiind o copie de dimensiuni mai reduse a palatului de lângă Trieste, al contelui Maximilian de Miramar. Această sală este şi astăzi lăcaşul Teatrului de Păpuşi „Ciufulici”.

Punguţa cu doi bani – 1969, Familia Chiţ-Chiţ – 1971, Tip şi Top – 1975,  Doruleţ cel răsfăţat – 1975 sunt spectacole care se joacă şi astăzi.   

Până în 1982 şeful secţiei a fost regizorul Cristian Mihalache. Două personalităţi de seama ale teatrului de păpuşi românesc şi-au desfăşurat activitatea în acest teatru: scenografa Irina Borowski şi Marcela Fenato, artist păpuşar  care a realizat numeroase creaţii memorabile în acest teatru colaborând la scenografia spectacolelor, la pregătirea tinerilor păpuşari şi la construcţia păpuşilor. Între 1986 – 1990 a fost angajat la acest teatru regizorul Radu Popovici (Harap Alb, Răpirea prinţesei Mofturica). Numeroase spectacole au realizat la acest teatru regizorul Cristian Pepino şi scenografa Cristina Pepino.

Dintre spectacolele de referinţă ale acestui teatru menţionăm: Zăpada purpurie (regia Cristian Mihalache, scenografia Irina Borowski, 1973), Omuleţul de puf (regia Cristian Mihalache, scenografia Irina Borowski) spectacol prezentat cu succes la Festivalul PIF de la Zagreb (Marele premiu), Secretul Pădurii Bătrâne (de Paul Silvestru, după Dino Buzzatti, 1982, regia Cristian Pepino, scenografia Irina Borowski, muzica Dicran Asarian, numeroase premii la festivalurile de la Focşani şi Bacău), Elefănţelul curios(regia Cristian Pepino, scenografia Irina Borowski), Undeva pe pământ (regia Radu Popovici, scenografia Marcela Fenato), Drum de stelede Alexandru Popescu (1985, regia Cristian Pepino, scenografia Irina Borowski, spectacol premiat cu mai multe premii la diferite festivaluri naţionale), Leopardul de argint (regia Cristian Pepino, scenografia Cristina Pepino, muzica Vasile Mihăilă, 1997, spectacol laureat cu Marele Premiu la Festivalul Gulliver şi cu Marele Premiu la Festivalul Ion Creangă – Bacău 1997), Amnarul, regia Cristian Pepino, scenografia Cristina Pepino, Marele Premiu la Festivalul Gulliver, Marele Premiu la Festivalul Ion Creanga de la Bacau.

Dintre actori menţionăm pe Mioara Pagâţa, Mircea Cârlig, Nicolae Drăghia, Mircea Hendrich, Liana Florescu, Viorel Meraru (actualmente la Teatrul Ariel), Mircea Simion (actualmente pensionar), Anca Constantin [Vaida] (stabilită în Suedia), Carmen Bogdan, Lucian Orbean, Marian Ogescu, Mihai Androne,Violeta Roman (acum studentă la UATC), Daniel Stanciu (asistent la UATC, regizor, artist păpuşar la Teatrul Ţăndărică), Lizica Sterea, Magda Stănescu (acum studentă la UATC), Ana-Maria Premac, Mihaela Spătaru, Veronica Molea, Cătălina Radu. Au mai activat în acest teatru: Mihaela Hablinski, Reli Făcăianu.

Ref.: Contemporanul nr. 17/1973; 46/1985; Cronica nr. 48/1985; Ateneu nr. 12/1985; Teatrul nr. 11-12/1985; 8/1987; 8/1989

TEATRUL DE PĂPUŞI “GONG” –SIBIU

fost Teatrul de Păpuşi Ţăndărică din Sibiu, Teatrul de Păpuşi din Sibiu

Activitatea cunoscutei familii Şesan, stabilită la Sibiu înainte de război, constituie prima încercare de a constitui un teatru de gen la Sibiu. Teatrul de Păpuşidin Sibiu a fost înfiinţat (sub denumirea de Teatrul de Păpuşi Ţăndărică din Sibiu) în anul 1949 în urma existenţei unui număr din ce în ce mai mare de spectacole de acest gen realizate de către amatori. Sufletul acestui prim nucleu al teatrului a fost Ilse Klepner, alături de Hedwig Szaunig şi Helda Gockel. Această primă formaţie de păpuşari din Sibiu a prezentat în 29 iulie 1948 două spectacole: Ţăndărică în Africa  (Ţăndărică şi maimuţa) şi Ţăndărică în căutarea duşmanului. În 1948 a fost infiinţat Teatrul de Stat din Sibiu şi începând cu 1 februarie 1949 Teatrul de păpuşi din Sibiu a devenit secţie a acestei instituţii. In 1949 teatrul de papusi este recunoscut ca institutie de spectacole profesionista sub denumirea de Teatrul de Papusi Licurici in cadrul Sindicatului Mixt al Artistilor, Scriitorilor si Ziaristilor din Sibiu, fiind a doua institutie de acest gen din Romania dupa Teatrul de Papusi Tandarica din Bucuresti. Actul de înfiinţare oficială este din 1950. Spectacolele erau jucate în limbile română şi germană. Doamna Szaunig îndeplinea şi funcţia de sculptor de păpuşi şi regizor. Mai târziu a fost angajat ca scenograf Fritz Weinrich. Acompaniamentul muzical era realizat de către Elsa Stein.Max şi Moritz – regie, scenografie şi dramatizare de Hedwig Szaunig, spectacol prezentat la Festivalul Internaţional de la Bucureşti,1960.

În 1956 este angajată la acest teatru, la Secţia germană, Lilly Krauss care va avea o prodigioasă activitate atât ca artist păpuşar cât şi ca regizor şi dramaturg chiar şi după pensionarea ei din 1977. Spectacole de referinţă (ca regizor) Die Abenteuer Pinocchio (1967), Max und Moritz (1974), Şoricelul şi păpuşa (1975), Motanul încălţat (1990) – la ambele secţii etc. Lilly Krauss a primit şi un premiu de interpretare la Festivalul de la Sinaia, 1974.

             In 1969 Consiliul Popular Judetean Provizoriu Sibiu decide separarea Teatrului de Papusi ca institutie artistica independenta cu sediul in strada Al. Odobescu, actualul sediu al teatrului. La inceputul anului 1997 Teatrul de Papusi Licurici devine Teatrul pentru Copii si Tineret Gong ca urmare a largirii categoriilor de spectatori.

             Teatrul are două secţii – română şi germană. Au fost directori ai acestui teatru Nicolae Rodeanu, Vasile Avram, Andreiu Gâlea, Dan Frăticiu, Mihaela Grigoraş.

Aici şi-au desfăşurat activitatea într-o primă perioadă valorosul scenograf Viorel Febus Ştefănescu, regizorul Mircea Petre Suciu, (care au realizat împreună mai multe spectacole la cele două secţii ale teatrului alaturi de regizorii Wolfang Ernst şi Ion Hândoreanu.

Dintre montările acestei perioade amintim Sânziana şi Pepelea şi Copilul din stele, regia-ambele – Ion Hândoreanu,  scenografia Febus Ştefănescu, Dragonul Vesel (inspirat din folclorul chinez, o montare spectaculoasă care punea în valoare talentul de portretist al scenografului Phöbus Ştefănescu şi care îşi datora farmecul valorificării unei documentari minuţioase printr-o scenografie de mare efect, regia Ion Hândoreanu, 1980) şi Calea Soarelui (după poemul epic Ghilgameş (1979), spectacol de mare forţă pus în scenă de către regizorul Mircea Petre Suciu. Colaborarea regizoarei Kovacs Ildiko cu Teatrul de Pãpuşi din Sibiu va conduce la realizarea unor spectacole valoroase prin care s-a afirmat unul dintre cei mai buni scenografi români de teatru de păpuşi, Dan Frăticiu, strălucit reprezentant al unei noi generaţii. Dintre aceste spectacole amintim Pistruiatul(Pickeltiek) de la secţia germană, conceput ca o reprezentare de teatru în teatru, cu marionete cu tijă. Aceeaşi echipă realizează în 1984 Albă ca Zăpada şi Cazul Pinocchio în care cunoscuta poveste este realizată într-un registru grav, o noutate la acea vreme în cazul unui spectacol pentru copii. Dan Frăticiu a realizat spectacole şi ca regizor, cum ar fi excelentul spectacol Piticul uriaş.

Preocupările pentru pantomimă ale regizoarei Kovacs Ildiko au condus în aceeaşi perioadă la înfiinţarea la Sibiu a unei tabere de pantomimă în care sub îndrumarea dânsei au fost realizate interesante spectacole de acest gen cu păpuşari din mai multe teatre din ţară, prilej cu care s-au făcut remarcaţi doi actori exelenţi ai Teatrului de Păpuşi din Sibiu, Dan Hândoreanu şi Monica Baldea. Din 1996 acest teatru este organizatorul Festivalului La Strada. Dintre succesele recente ale teatrului amintim spectacolele realizate de către Bogdan Drăgulescu şi Daniela Voicilă- Drăgulescu şi Romeo şi Julieta (după Shakespeare regia şi scenografia Mihai Constantin Ranin) , Prinţul cireşelor (regia şi scenografia Mihai Constantin Ranin.

Numarul spectacolelor in premiera, de la infiintare si pana azi, a depasit cifra de patru sute cincizeci. Dintre cele mai semnificative amintim Spargatorul de Nuci, Cazul Pinocchio, Elefantelul Curios, Motanul Incaltat, Aladin si Lampa Fermecata, Croitorasul cel Istet, De-a Viata, Comoara Piratilor, Alba ca Zapada, In punguta Doi Bani, Dulce ca Sarea, Oglinda Sufletului, Muzicantii din Bremen sau spectacole de pantomima ca Naluciri, Familia, Al Treilea Gong, Romeo si Julieta, Regele Cocosat, Printul Cireselor.

Teatrul Gong a participat la numeroase festivaluri in tara (Bucuresti, Arad, Constanta, Timisoara, Cluj) si in strainatate (Germania, Iugoslavia, Elvetia, Franta, Bulgaria, Grecia, Portugalia, Italia, Luxemburg, Ungaria, Croatia si Serbia).

Asupra activitatii teatrului, de-a lungul timpului, si-au lasat amprenta personalitati marcante ale vietii artistice sibiene si nationale, cum ar fi Radu Stanca, Ion Deloreanu, Ion Handorean, Hans Schusching. Valoarea productiilor artistice prezentate pe scena Teatrului GONG a fost rasplatita prin vizita unor personalitati de marca ale genului. Ii putem mentiona aici pe Freek Neirynck, director al Teatrului TAPTOE din Gent (Belgia) si al Centrului European de Teatru, membru UNIMA, sau pe Hans Schaap, presedinte al Dutch Association of Media Education.

Director al Teatrului Gong – Mihaela Grigoras.

2012 – “Greierele aproape faimos” la Washington, în cadrul  Euro Kids Festival. Spectacolul este pus în scenă de două actriţe: Mihaela Grigoraş – interpreta  greierului-  şi Monica Baldea, care dă viaţă mai multor personaje.

Ref. Contemporanul nr.40/1960; 32/1982. Teatrul nr. 8/1969; 4/1974; 11/1974; 7-8/1987; 8/1989; Hermannstadter Zeitung, 14 mai 1999; * * * Un greiere aproape celebru, de la Sibiu la Washington, 21 septembrie 2012, http ://www.tribuna.ro/stiri /eveniment/un-greiere-aproape-celebru-de-la- sibiu-la-washington-80829.html]

]]]

TEATRUL DE PĂPUŞI DIN TIMIŞOARA

                A fost întemeiat în anul 1949. Valeria Ducea a scris un articol publicat în revista Teatrul despre artiştii fondatori care au devenit actori în teatrele dramatice în marea lor   majoritate: Constantin Adamovici, Maria Blănaru (Naţional, Cluj), Marina Basta Cosma (Naţional Craiova) , Petre Popa (Nottara), Lenuţa Ioan (Naţional  Timişoara), Mircea Başta (Municipal), Maria Răduş (Teatrul de Stat Reşita) Mircea  Dumitru (Giuleşti), Maria Cosma (Şcoala Populară de Artă din Bucureşti). Ceilalalţi membri fondatori au fost Margareta Tatu, Marius Gherasim, Gabriela Floros, Ecaterina Răşcanu, Ileana Casapu, Victoria Vesa, Doina Toader.

O lungă perioadă de timp regizoarea Florica Teodoru a fost directorul şi regizorul acestui teatru. Ea a apelat la scenografi de mare valoare cum ar fi Ioana Constantinescu , Ileana Popescu sau cunoscuta graficiană Geta Brătescu.

Din această primă perioadă amintim spectacolele: Hai păpuşi, păpuşi lumeşti, un spectacol pe un text de Nella Stoescu, scenografia Renée Soloterof, regia Florica Teodoru, prezentat cu succes la primul Festival Internaţional de la Bucureşti (1958), prima încercare de a aduce în teatrul cult universul teatrului de păpuşi popular românesc, Antropomorfism, după textul lui Mihai Eminescu (1965, regia Florica Teodoru, scenografia Geta Brătescu şi Sever Frenţiu). Acest spectacol s-a bucurat de aprecieri unanime la Festivalul de la Bucureşti din acelaşi an.

În 1967 şi 1968 teatrul efectuează turnee în Mongolia, China, Coreea.

Între anii 1978-1989 teatrul este condus de către prof. univ. Ilie Gyurcsik. În această perioadă regizorul Victor Cârcu pune în scenă mai multe spectacole într-un stil care poate fi definit ca experimental (Croitoraşul cel viteaz, Ultima licornă, Ivan Turbincă, 1982) în scenografia inventivă a lui Kryzstina Naghy [-Ivănescu]. Aceste spectacole ilustrează o tendinţă de îndepărtare de la simpla naraţiune şi de realizare a unui discurs imagistic de o mare libertate faţă de textul literar. Alte spectacole importante: Poveste cu un pescăruş(regia Cristian Pepino, 1982), Povestea lui Arpagic (recital Cornelia Pop, regia Marius Gherasim, 1983), Cartea junglei, Lecţie dezbor şi cor pentru puiul de cocor (recital Maria Gornic şi Ionuţ Brancu, scenografia Krisztina Maria Ivănescu, 1987), Giovannino fără frică (regia , scenografia Ioana Rauschan, 1987) Povestea cucului de ceas (recitalIonuţ Brancu, 1989).

Trupa se compune în prezent din Maria Kristofoletti, Angela Pamfilie, Monica Conciatu, Laura Miculescu, Doru Maniu, Gina Macovei, Eva Labadi, Margareta Raisiler, Duşa Florentin, Lucia Caraşcă, Filip Mihai Odangiu, Hanelore Odangiu. În ultimii ani s-au remarcat regizorii Gheorghe Stana şi Eva Labadi şi scenograful Ion Trif prin montări moderne, pline de dinamism şi fantezie (Vasilache şi Marioara, Capra cu trei iezi). Dintre păpuşarii de mare valoare ai acestui teatru amintim pe Nelson Dimitriu, Maria Gornic, Ionuţ Brancu (în prezent artist păpuşar la Teatrul Ţăndărică şi conf. universitar la UATC). Au mai activat ca artişti-păpuşari în acest colectiv Olimpiu Vesa, Sabin Cosma, Laura Miculescu, Roxana Maniu, Ileana Stana, Ileana Casapu, Bogdana Sala.

Ref.: Valeria Ducea – 25 de ani de la înfiinţare – Teatrul de Păpuşi din Timişoara , Teatrul nr. 6/1974]. Contemporanul nr. 21/1958; Teatrul nr. 7/1958; 4/1962; 1/1967; 11/1973; 7-8/1983; 9/1983; 7-8/1987; 9/1987; 8/1989]

TEATRUL PENTRU COPII ŞI TINERET “ARIEL” DIN TÂRGU-MUREŞ

fost Teatrul de păpuşi din Târgu-Mureş

In 1947 trupa particulară Rândunica roşie, alcătuită din câţiva entuziaşti (sculptorul Révés Endre, scriitoarea Hertha Ligeti, regizorul Pál Antal) prezenta spectacole în Tg.Mureş şi în localităţile limitrofe. Această trupă a precedat şi a condus în cele din urmă la înfiinţarea Teatrului de păpuşi din Târgu-Mureş în 1949.

Teatrul de păpuşi din Targu-Mures are doua secţii, română şi maghiară. Secţia română a luat fiinţă în anul 1963.

Primele spectacole au fost regizate de Antal Pàl, unul dintre întemeietorii Teatrului de Păpuşi din Târgu-Mureş şi regizorul titular al secţiei maghiare până în 1999. Au regizat apoi, la secţia română: Mihai Raicu (1963 – Capra cu trei iezi, 1964 – Katia şi crocodilul, Prietenii Mihaelei); Claudiu Cristescu (1966 – Cenuşăreasa), reputatul şi regretatul Harag György, în 1967 (Patru pagini din istoria râsului de Valentin Silvestru.) Între anii 1968-1999 regizoarea titulară a secţiei române a fost Maria Mierluţ (Simeon).

Repertoriul a cuprins toate valorile literaturii române şi maghiare clasice şi contemporane:  Ion Creangă, Petofi Sàndor, Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu, Gellu Naum, Alecu Popovici, Valentin Silvestru, Mihai Sin, Mihaly Vorosmarty, Arany Jànos, Jozsef Elteto, Fodor Sàndor, Gyorgy Menes.

De numele acestui teatru este legată prodigioasa activitate a regizorului Pàl Antal şi a scenografului Haller Jozsef, autori a numeroase montări remarcabile ale acestui teatru care şi-a câştigat un loc de frunte în ierarhia valorică a teatrelor de păpuşi din România. Au mai realizat creaţii interesante în acest teatru şi scenografii Ambrus Imre, Krausz Erzsèbet şi T. Foldes Edith, precum şi regizoarea Maria Mierluţ.

Dintre spectacolele de referinţă ale teatrului menţionăm: Străjerul mării de Mihai Stoian (regia Antal Pàl, scenografia Pop Ambroziu, 1956 – Premiul pentru spectacol şi Premiul pentru regie la Săptămâna teatrelor de păpuşi din regiuni), Toldi de Arany Jànos (1967, regia Antal Pàl, scenografia Ambrus Imre, care valorifică procedee decorative ale artei populare), Parodii (1967, text Bajor Andor, regia Antal Pál, scenografia Haller Jozsef), Traista cu poveşti (1969, regia Kovacs Ildiko, scenografia Ambrus Imre, spectacol în care erau explorate posibilitaţile de expresie ale figurinelor esenţializate de inspiraţie populară), Balada pentru şapte cerbi (1973, scenografia Haller József, spectacol prezentat cu un deosebit succes în India, Pakistan, Iran), Pasărea Albastră (1980), regia Antal Pàl, scenografia Haller Jozsef, este un spectacol de mari proporţii, care apelează la mai multe mijloace de expresie perfect armonizate într-un spectacol care izbuteşte să creeze un univers plin de imagini de mare forţă. Micul Prinţ (1983, în realizarea aceleiasi echipe, se înscrie alături de montarile memorabile realizate după acest text). Făt Frumos cel năsos (1986, premiul ATM pentru regie, premiul de interpretare Ruolf Moca), Motanul încălţat şi Punguţa cu doi bani (regia Maria Mierluţ, 1987, Diploma UNIMA pentru cel mai bun spectacolla Festivalul de la Békéscsaba; Premiul pentru regie şi premiul pentru interpretare – colectiv – la Festivalul teatrelor pentru copii şi tineret de la Subotica, 1997) impun această talentată regizoare prin fantezia regizoral-scenografică, prin umorul deosebit al montărilor şi prin atenţia acordată mânuirii.

Dintre actorii secţiei maghiare menţionăm pe: Krausz Endre, Kron Ernö, Naghy Boga Katalyn, Joszef Zsigmond, Adorjan Sàndor, Illyes Gabriella, Olysoi Kornelia, Czedula Zsuzsa, Abrahàm Mària, Nagy Bartha Gyongyver, Nagy Làszlo, Vilhelem Joszef, Molnàr Joszef (premiu de interpretare UNIMA).

Dintre cei tineri menţionăm pe Paraidi Balogh Annamària, Gönczy Katalyn, Szölösi Pènzes Szilàrd, Cojic Ildiko, Jeller Enikö, Màthe Lorinczi Rozàlia, Szelyes Andrèa, Puskàs Gyözö.

A mai activat ca scenograf şi Norvàth Edumund Attila (n. 1953).

Dintre actorii secţiei române menţionăm pe Rudolf Moca (premiat la mai multe festivaluri), Georgeta Potcoavă, Adrian Brânduş, Mariana Ciobanu, Cornel Iordache, Mariana Iordache, Valentin Lozincă (talentat actor care a mai activat şi la Teatrul de Animaţie din Bacău), Viorel Meraru (care a jucat mai mulţi ani la Ploieşti remarcând-se şi ca interpret şi  compozitor de muzică uşoară), Dorina Lupu, Mioara Topor, Alexandrina Moldovan, Andrieş Iuliu Pop.

Participările la festivaluri naţionale şi internaţionale, turneele în ţară şi străinătate, în Europa şi în alte părţi ale lumii (Pakistan, Iordania, India, alături de Ungaria, Bulgaria, Franţa, Italia, Polonia, Iugoslavia etc) au fost întotdeauna încununate de succes şi de numeroase premii de regie şi interpretare. Ambele trupe de artişti păpuşari sunt renumite pentru talentul şi înaltul nivel profesional.

Ref. Steaua  roşie, 20 noiembrie 1957, 29 ianuarie 1958, 16  decembrie 1959, 27 martie 1964, 2 iunie  1967 , 20 februarie 1981  20 noiembrie  1982; Teatrul nr.  9/1960, 3/1971, 11/1974, 1/1976, 4/1980 , 11-12/1985, 3/1987, 7-8/1987, 8/1989; Cronica nr. 48/29 nov. 1985; Ateneu nr.12/1985; Vatra, iulie 1987; Evenimentul, 25 aprilie 1997; Vörös Zászló 25  martie 1967; 29 aprilie 1980 ; România literară nr. 40/sept.1970; Contemporanul nr.46/nov.1985; 9 iunie 1989; 21 (607)/30 mai 1958; Teatrul azi nr. 12/1993; 6-7/1997.

TEATRUL ŢĂNDĂRICĂ

   Are două secţii, păpuşi şi marionete. Secţia de marionete a fost înfiinţată în 1945 de către Elena Pătrăşcanu-Veakis, Lucia Calomeri, prin fuziunea unui grup de scenografi cu echipa Teatrului de Marionete care funcţiona în Bucureşti încă din anul 1939. Colectivul teatrului era format din scenografii Alexandru Brătăşanu, Lena Constante, Ileana Popescu, regizor artistic Nicolae Massim, marionetiste Dorina Tănăsescu, Antigona Papazicopol, Lucia Georgescu, Silvia Melinte, Petrina Fotache, Sofia Ungureanu, Maria Roman, Maria Hacichian, Venera Stanciu, dirijor fiind Marius Constant.

Primul spectacol al teatrului a fost Cu Ţăndărică spre mările Sudului, prelucrare după Erich Kästner de Sidonia Drăguşanu şi Gheorghe Dinu (mai cunoscut sub numele Ştefan Roll). În 1949 teatrul se etatizează şi este numită la conducerea acestei instituţii Margareta Niculescu. Se înfiinţează Secţia de Păpuşi cu regizor Renée George Silviu şi cu păpuşarii Ştefi Nefianu, Fifi Bradu, Rita Stoian, Carmen Stamatiade. Ulterior sunt atraşi şi alţi creatori de valoare ca scenografii Ella Conovici, Ioana Constantinescu, Mioara Buescu, regizorul Ştefan Lenkisch, păpuşarii Brânduşa Zaiţa Silvestru, Justin Grad, Mişu Prujinski, Costel Popovici, Valeriu Simion, marionetistul R. Zolla şi mulţi alţii.

Vocile personajelor erau interpretate de mari actori ai vremii, cum ar fi Costache Antoniu, Clody Berthola, Nicolae Brancomir etc. mai întâi din fosă. Abea peste câţiva ani au început să fie utilizate înregistrările pe bandă.

Sectia de papusi a fost infiintata in 1950, din initiativa lui Renee Silviu, care a pregatit in acest sens un grup de papusari, si, dupa o serie de vizionari, a convins ca este necesara o asemenea sectie.

Dintre montările memorabile de început ale teatrului amintim Harap alb, 1950, regia Nicolae Massim, marionete Lena Constante, decoruri Liviu Ciulei; Gură cască de Evgheni Svarţ – regia Renée Silviu, păpuşi Ioana Constantinescu, decoruri Stefan Norris (1950) Circul Atlantic de P.Maximilian, Eugen Mirea, George Voinescu (primul spectacol de varietăţi pentru adulţi, regia Nicolae Massim); Căluţul cocoşat de N. Erşov, regia Nicolae Massim, marionete Ioana Constantinescu, decoruri Mioara Buescu. În 1954 are loc premiera spectacolului Umor pe sfori (regia Margareta Niculescu, scenografia Ioana Constantinescu şi Ella Conovici), spectacol care reprezintă primul succes  peste hotare al păpuşarilor români. În 1958 este organizat la Bucureşti Primul Festival al Teatrelor de Marionete şi Păpuşi  care marchează afirmarea internaţională a Teatrului Ţăndărică şi a regizoarei  Margareta Niculescu prezentându-se spectacolul Mânacu cinci degete care impune acest teatru prin căutările sale novatoare în ceea ce priveşte limbajul spectacolului de animaţie (Marele premiu şi Medalia de aur la primul Festival de la Bucureşti). În 1960, cu ocazia celui de-al doilea Festival Internaţional de la Bucureşti se bucură de un mare succes superba montare a lui Radu Penciulescu (scenografia Ştefan Hablinski) cu Micul Prinţ. Memorabile sunt şi montările Cartea cu Apollodor (regia Magareta Niculescu, marionete Ella Conovici), Elefănţelul curios (1963, regia Ştefan Lenkisch, scenografia Mioara Buescu),Amnarul (1965, regia Ştefan Lenkisch, scenografia  Ştefan Hablinski), Celetrei neveste ale lui Don Cristobal (1965, regia Margareta Niculescu, scenografia Ella Conovici şi Mioara Buescu) cel din urmă fiind prezentat în numeroase turnee în străinătate şi premiat, ca şi Amnarul, la cel de-al treilea festival internaţional de la Bucureşti în 1965.

Cabaretissimo (1969, regia Margareta Niculescu, Ştefan Lenkisch, scenografia Ella Conovici, Mioara Buescu, în care erau experimentate noi mijloace de expresie), Ninigra şi Aligru (1971, regia Margareta Niculescu, scenografia Ella Conovici şi Dan Nemţeanu), Petrică şi Lupul de Prokofiev (regia Ştefan Lenkisch, scenografia Mioara Buescu, Ella Conovici, 1975) marchează etape importante ale evoluţiei acestui teatru.

Irina Niculescu debutează la Ţăndărică în 1977 semnând regia unui interesant spectacol, Anotimpurile mânzului (scenografia Ana Puşchilă). În 1979 Ştefan Lenkisch şi Mioara Buescu realizează memorabila montare cu Don Quijotte. Un mare succes al lui Irina Niculescu va fi Frumoasele pasiunielectrice (scenografia Mioara Buescu, 1980) urmat de Petruşka (1982, scenografia Mioara Buescu, Anca Sbarcea). În 1979 Cătălina Buzoianu realizează o montare de referinţă :Tyl Eulenspiegel (marionete Liana Axinte, decor Mihai Mădescu) care va fi remarcată la festivalul mondial de la Charleville-Mezieres în acelaşi an.

În 1978 Teatrul Ţăndărică este încununat cu Premiul Erasmus alături de Yves Jolly, Peter Schumann şi La Marionettistica pentru contribuţia importantă la formarea profilului estetic al teatrului de păpuşi contemporan. Spectacole de referinţă în această perioadă sunt create de către Margareta Niculescu (Făt-Frumos din lacrimă), Ştefan Lenkisch, Irina Niculescu.

În 1986 la conducerea teatrului vine Dr. Michaela Tonitza-Iordache, regizor artistic este angajat Cristian Pepino (care va activa la acest teatru până în anul 1998), iar scenograf Mircea Nicolau (va lucra la acest teatru până în 1988).

Dintre spectacolele acestei perioade se reţin Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare (1988), Aventuri cu Scufiţa Roşie (1986, scenografia Mircea Nicolau), ambele în regia lui Cristian Pepino, spectacole distinse cu numeroase premii între care Premiul ATM pentru cel mai bun spectacol al anilor 1986 şi 1988 şi Steaualui Arlecchino (regia Mona Chirilă, decoruri Ştefan Pârvulescu, 1988).

Silviu Purcărete a realizat un important spectacol  cu Cenuşăreasa(1990, scenografia Carmen Raszowski). Dintre spectacolele de referinţă ale teatrului mai menţionăm: Harap Alb (1992, regia Cristian Pepino, scenografia Daniela Voicilă), Dialoguri – Urmuz(regia Cătălina Buzoianu, scenografia Nicolae Stanciu, 1992), Micul Prinţ (regia Bogdan Drăgulescu, scenografia Daniela Voicilă, 1995).

Ca urmare a înfiinţării în 1990 aSecţiei de Actorie Păpuşi- Marionete a Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti (azi Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti) din iniţiativa unui mare număr de personalităţi şi în special a d-nei Dr. Michaela Tonitza-Iordache, producţiile studenţilor acestei serii au început să fie prezentate şi realizate în colaborare cu Teatrul Ţăndărică, care, datorită generozităţii aceleiaşi doamne Tonitza, a devenit colaboratorul ATF în această direcţie. În acest fel studenţii au putut realiza spectacole de referinţă caAdunarea Păsărilor de Michaela Tonitza – Iordache după Farid Uddin Attar (1993, distins cu numeroase premii la festivalurile naţionale – Marele premiu la Festivalul Gulliver de la Galaţi, Premiul special al juriului la Constanţa şi prezentat cu mare succes în mai multe festivaluri internaţionale), Play Faust, (1995), Sânziana şi Pepelea după Vasile Alecsandri (1995, premiul Asociaţei Umoriştilor din România), Pinocchio după Carlo Collodi (1996- Marele premiu la Festivalul Gulliver – Galaţi), Motanul încălţat (1996), toate în regia lui Cristian Pepino şi scenografia lui Cristina Pepino, cu excepţia spectacolului Sânziana şi Pepelea unde scenografia a fost realizată de Delia Ioaniu).

Alte succese recente ale teatrului:Bastien şi Bastienne de Mozart (regia Ion Caramitru, coregrafia Miriam Răducanu, scenografia Daniela Voicilă Drăgulescu, Marele premiu la Festivalul Gulliver – Galaţi), Pasărea de foc –după Stravinski (regia Irina Niculescu, coregrafia Adina Cezar, scenografia Mihai Mădescu, 1998) Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck (regia Cristian Pepino, scenografia Cristina Pepino, Marele premiu la Festivalul Gulliver – Galaţi 1998).

Din iniţiativa d-nei Michaela Tonitza-Iordache s-a organizat în Bucureşti în 1998 un nou festival internaţional care aminteşte de memorabilele festivaluri organizate de către acest teatru cu ani în urmă (1958, 1960, 1965).

Dintre recitalurile actorilor amintim de cele ale lui Brânduşa Zaiţa-Silvestru (Puiul, Arvinte şi Pepelea, Mănuşa, Coţofana hoaţă), al lui Ştefan Săndulescu şi Elena Săndulescu (Vântură-Lume), ale lui Liviu Berehoi (Poveste despre marionetă, De-a Vasilache ).

Dintre numeroşii artişti marionetişti sau păpuşari care au activat în cadrul Teatrului Ţăndărică menţionăm doar câţiva din generaţiile mai vechi : Dorina Tănăsescu, Antigona Papazicopol, R. Zolla, Suzana Katz, Carmen Stamatiade, Rita Stoian, Florentina Lenkisch, Justin Grad, Valeriu Simion, Brânduşa Zaiţa-Silvestru, Costel Popovici, Dumitru Prujinski, Ştefan Săndulescu, Elena Săndulescu. Din generaţia mai nouă menţionăm pe Cristina Popovici, Liviu Berehoi (autor şi al unor recitaluri şi montări în calitate de regizor), Angela Filipescu, Ioana Stoica, Florentina Tănase, Paul Ionescu, Rodica Dobre etc. Din tânăra generaţie menţionăm pe absolvenţii secţiei de Păpuşi-Marionete ai ATF: Ionuţ Brancu, Gabriel Apostol, Liliana Gavrilescu, Decebal Marin, Mariana Palade, Daniel Stanciu, Daria Gănescu, Marcela Sava, Leonard Popovici, Cristian Mitescu, Nicuşor Adetu, Mihai Dumitrescu, Graţiela Ştefan etc.care au deja la activ interesante creaţii care le-au confirmat valoarea.

In prezent, trupa teatrului este compusa din: Ionuţ Brancu, Gabriel Apostol, Liliana Gavrilescu, Daniel Stanciu, Cristian Mitescu,  Mihai Dumitrescu, Graţiela Ştefan, Geo Dinescu, Marin Fagu, Paul Ionescu, Petronela Purima, ………

……..

Teatrul Ţăndărică s-a făcut remarcat şi prin calitatea deosebită a lucrărilor executate în atelierele sale unde a activat vreme îndelungată sculptorul Iulius Şuteu. Dintre constructorii actuali de păpuşi menţionăm pe Dinu Carcaleţeanu, inventator al multor rezolvări tehnice ingenioase, cel care a dezvoltat tehnologia actuală de prelucrare a spumei poliuretanice prin polizare. El a fost invitat şi în multe alte ţări pentru a face demonstraţii sau pentru a colabora cu diferite teatre. Dintre maeştri de lumină îl menţionăm pe Gheorghe Vasile, autor al unor efecte deosebite în numeroase spectacole ale teatrului.

Din 2009 directorul teatrului este Călin Mocanu care a reluat traditia festivalurilor internationale organizand festivalul anual Bucurii pentru copii – Spectacole de colectie. In aceasta perioada teatrul a cunoscut succese nationale si internationale cu spectacole ca Faust, regia Ionut Brancu, Gabriel Apostol, Mariana Zaharia; Candid, regia Cristian Pepino; ……….

TEATRE INFIINTATE DUPA 1990

Teatrul Masca

Intemeiat de cunoscutul actor, mim, profesor si regizor Mihai Mălaimare.

In spectacolele teatrului Masca au fost folosite uneori păpuşi de mari dimensiuni (ca in spectacolul   Poveşti din România, 2000, realizat pentru Expozitia Mondială de la Hanovra (regia Mihai Mălaimare, scenografia Sanda Mitache), sau de dimensiuni diverse, alaturi de actori (Printesa din castelul de arama, Trei printese fermecate, regia Cristian Pepino, scenografia Cristina Pepino). In spectacolul O locomotivă si o gară(regia Mihai Mălaimare, scenografia Sanda Mitache), sunt doua personaje reprezentate cu marionete. In repertoriul teatrului sunt si doua spectacole de teatru de animatie realizate de Laura Dumitrascu, spectacole-recital in care artista este interpret, regizor şi scenarist: Visul şi Geneza.

—————

Teatrul Municipal Târgovişte – Secţia „Mihai Popescu”,

Este un teatru subventionat de Consiliul local

Pinocchio – Teatrul Municipal Târgovişte – Secţia „Mihai Popescu”, regia si  scenariul Gabriel Apostol

Scenografia Oltea – Clara Dărângă Răsnovanu

Muzica: Dan Bălan

Distribuţia:Ştefan Ştefanescu, Ilie Ghergu, Dana Sîngă, Ana Puşcălau, Mihaela  Brebinaru, Mihai Bălăceanu, Ionuţ Constantinescu

———–

Teatrul de păpuşi „Cimborak” – Sf.  Gheorghe, Sectie a Teatrului Maghiar din Sf. Gheorghe

Lădita fermecată a lui Vitéz László – Teatrul de Păpuşi „Cimborak” – Sf.  Gheorghe

Autor: Kemény Henrik

Regia: Nagy Kopeczky

Păpuşi, decor: Lenkefi Zoltán

Distribuţia: Nagy Lázár József, Nagy K. Kálmán

———

Teatrul de păpuşi „Brighella” – Satu-Mare, Sectie a Teatrului Maghiar din Satu-Mare [1998]

Teatrul Maghiar Harag György din Satu-Mare este finantat de Consiliul Municipal Satu  Mare. In anul 1998 a fost infiintata si o sectie de teatru de păpuși a teatrului maghiar, numita Teatrul de păpuși „Brighella”, de catre o echipa condusa de regizoarea Szilágyi Regina. 

Trupa se compune din:

Szilágyi Regina regizor si sef de sectie

Bandura Emese artist păpuşar

Bandura Tibor artist păpuşar

Nagy Anikó artist păpuşar

Nagy Tamás artist păpuşar

Bodor  Judit a realizat scenografia celor mai multe spectacole ale acestui teatru pana in prezent.

Spectacole:

Csipkerózsika / Scufita Rosie (scenografia Bodor  Judit), 2003/2004.  Bababolt / Magazinul de păpuşi, joc de păpuşi dupa  versurile pentru copii ale lui Weöres Sándor 2004/2005; Rigócsőr király/ Regele cioc de sturz (regia Szilágyi Regina, scenografia Bodor  Judit)-  2006/2007; A  magányosan sétáló macska / Pisica ce umbla singuratica  (scenografia Bodor  Judit), 2006/2007Hüvelyk Matyi és a herceg / Tom Degetel si Contele (regia Szilágyi Regina, scenografia Bodor  Judit)  – 2007/2008; A Félőlény / Divinitate (regia Szilágyi Regina, scenografia Bodor  Judit) – 2008/2009;  Az égig érő fa / Copacul care  ajunge la cer de Benedek Elek, 2009;  Skatulyácska / Cutiuta (regia si scenariul Szilágyi Regina)- 2009/2010; Holle anyó / Maica Holle de Pozsgai Zsolt, (regia Szilágyi Regina), 2009/2010; A brémai  muzsikusok / Muzicantii din Brehm dupa Fraţii Grimm, 2010, (regia Szilágyi Regina); Boszorkány születik / S-a nascut  vrajitoarea – 2010/2011, (regia Szilágyi Regina); Bors néni  / Tanti Bors – 2010/2011, (regia Szilágyi Regina);  A dzsungel könyve / Cartea Junglei  – 2010/2011, (regia Szilágyi Regina); Túl a Maszat  hegyen / Dincolo de piscul Maszat – 2010/2011, (regia Szilágyi Regina, scenografia Bodor  Judit); Trapiti – 2011/2012, (regia Szilágyi Regina); Prinţul prefăcut  în piatră – 2011/2012, (regia Szilágyi Regina); Baronesa și menajera (scenariul si regia Szilágyi Regina) –  2007/2008; Prinţesa Majolenka  – 2012/2013 (regia Szilágyi Regina); Piticul  și Uriașul – 2012/2013, (regia Szilágyi Regina, scenografia Bodor  Judit); ………

————-

Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea

Sectia de teatru de păpuşi infiintata in 2001.

Este un teatru subventionat de Consiliul local, infiintat dupa 1990. In cadrul acestui teatru au fost realizate o seama de spectacole de teatru de păpuşi incepand din 2001:

Punguţa cu Doi Bani, dramatizare de Ioan Brancu, după I. Creangă, regia Ioan  Brancu,  scenografia Mirela Tofan, 2001. Distribuţia: Stamate Viorica, Dospina Maria, Ştefan Maria, Mitulescu Maria- Diana, Muntean Marina. Premiul pentru debut Festivalul Naţional al Teatrului de Animaţie Gulliver, Galaţi 2001

Degeţel, dramatizare de Ioan Brancu, după Ch. Perrault, regia Ioan Brancu, scenografia  Mirela Tofan, 2002

Ileana Sânziana, dramatizare de Ioan Brancu, după P. Ispirescu,  regia Ioan Brancu,  scenografia Mirela Tofan, spectacol în repertoriul Teatrului “Anton  Pann”, Râmnicu Vâlcea, 2003

2004 – Scufita Roşie, spectacol de teatru de păpuşi, dramatizare Viorica  Stamate, după Fraţii Grimm, regia colectivă

2005 – Ciubotelele ogarului de Alin Antemir după Călin Gruia, spectacol cu  marionete pe fire de Alin Antemir, păpuşile şi regia Alin Antemir,

2006 – Alice in Tara Minunilor de Alin Antemir după Lewis Carroll, regia  Alin Antemir

2007 – Frumoasa adormită – spectacol de marionete, scenariul şi regia Alin  Antemir (după povestea Fraţilor Grimm), scenografia Ioana Tudor,

Cocoselul neascultător de Ion Lucian, regia Bogdan Tudor Pelerin, scenografia Bogdan Spătaru, muzica Zeno Apostolache, 2009

Aventurile lui Pinocchio, scenariul şi regia Bogdan Tudor Pelerin, premiera 2008

2010 – Hansel şi Gretel după Fraţii Grimm, scenariul si regia Diana Roman, scenografia  Viorica Stamate, spectacol de marionete, Premiul pentru debut – Diana Roman – Festivalul Internaţional al Teatrelor de  Păpuşi şi Marionete PUCK 2012, Cluj, Premiul pentru debut – Diana Roman – Festivalul Internaţional de Animaţie  Gulliver, Galaţi, octombrie 2010

Albă ca zăpada, scenariu după Fraţii Grimm, regia şi scenariul Diana Roman, scenografia Viorica Stamate, premiera octombrie 2011

O poveste de iarnă, 2012, regia Maria Gornic

În parteneriat cu ICR, trupa  de păpuşari a fost în turneu în Spania (mai 2012 – Madrid, Sevilla,  Alicante şi Ciudad Real) şi în sudul Ucrainei, regiunea Odessa (2010 şi 2012)

””””””

Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara, Secţia de teatru de păpuşi [2009]

Din 2009 Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara si-a propus sa realizeze si spectacole de teatru de animatie. O echipa de artisti, formata din Nagy Kopeczky Kálmán, Nagy Lázár József, Derzsi Tímea a intemeiat sectia de teatru de papusi a Teatrului Maghiar din Timisoara. La acest grup s-au adaugat Páll Gecse Ákos, Nagy Sándor, Vass Richárd, Páll Anikó Katalin.

In cadrul acestei sectii au fost realizate spectacole ca:

Zurinka de Alina Nelega, regia Rudy Moca (2009);   Hänsel   şi Gretel dupa Fraţii Grimm, regia Carmen Mărginean (2009);  Ionică Măzărică de  Markó Róbert, în regia lui Csató Kata (Budapesta) 2010;spectacolul nonverbal Zián &  Kopik, regia Palocsay Kisó Kata (regie, decor, păpuşi),  Bodor Emőke (asistent regie, păpuşi), Benedek Levente (decor, păpuşi), Ciprian Tauciuc (păpuşi), 2011; Szegény  Dzsoni és Árnika / Sarmanul Johnny si Arnika, 2011; Vagabondo, dupa „Tâlharul” de Karel Čapek, regia Peter  Pashov,  Zheni Pashova 2012; Moby  Dick dupa Herman Melville, regia Rumi László, 2012; Gulliver  dupa Jonathan Swift, regia Radu Dinulescu  (2012);

De asemenea, in cadrul Teatrului Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara a fost realizat un spectacol non-verbal care cuprinde si momente de teatru de umbre si animatie: Amor omnia, scenariul şi regia Peter Pashov − Zheni  Pashova  (2009).

——————————

Teatrul Valah Giurgiu / Teatrul Tudor Vianu din Giurgiu. Sectia de teatru de păpuşi – 2010

Este un teatru cu profil de teatru dramatic, dar care a inceput sa realizeze spectacole de teatru de animatie. Primul spectacol cu păpuşi al teatrului a fost montat in stagiunea 2010-2011: Prâslea cel vonic si merele de aur după Petre Ispirescu, regia Villi Nikolov Perveli, cu Giulia Ionescu, Gabi Olar, Mara Antoniu, Mihaela Olar, coproductie cu Teatrul de Păpuşi din Silistra.

Capra cu trei iezi, după Ion Creangă, 2012, regia Villi Nikolov Perveli, artisti păpusari Gabi Munteanu, Mihaela Olar şi Karina Stănculescu.

——————

TEATRE CU STATUT SPECIAL

Teatrul de păpuşi “Pinocchio” din Targu-Jiu al Scolii Populare de Arta

     Intemeiata in 1990, ca initiativa privata, trupa de păpuşari profesionisti “Pinocchio”, fondata de profesorul si animatorul cultural Viorel Garbaciu, nu a rezistat decat o stagiune. Succesul de public l-a determinat, in 2004, pe Viorel Garbaciu, devenit noul director al Scolii Populare de Arta din Targu-Jiu, sa reia initiativa creerii unui teatru de papusi.

     Cu sprijinul regretatei Ligia Tilici, o serie de 10 tineri selectionati prin concurs a urmat vreme de sase luni de zile cursurile intensive pentru actori-manuitori de păpuşi si marionete.

     Prima premiera a primei stagiuni permanente a avut loc in 24 septembrie 2005, la Targu-Jiu, cu reprezentatia piesei O poveste din padure de Radu Gyr. Decorurile si păpuşile au fost imaginate si realizate de Eustatiu Gregorian, iar regia a apartinut lui Ligia Tilici.

     Incepand cu 1 ianuarie 2006, membrii trupei au capatat statut de salariati ai Scolii Populare de Arta. Iata componenta trupei, atunci ca si acum: Maria Paleologu, Liana Fotescu, Daniela Rednic, Mihai Gheorghe, Minodora Vasile, Adina Popescu, Alina Mornea, Simona Stanca.

     Au urmat alte si alte spectacole (Cei trei iepurasi poznasi, dramatizare de Ligia Tilici, Ce-o sa fie Bondocel, de Marcel Breslasu, O intrecere ca-n basme de Viorica Rogoz, Fata babei si fata mosului, dupa Ion Creanga.

     Scenografia spectacolelor, ca si schitele papusilor au fost realizate de artistii plastici Eustatiu Gregorian si Valer Neag. Decorurile pieselor de pana acum au fost realizate de Carol Land si Ion Lazar. Regia artistica a fost semnata de Mariana Ghitulescu si Cornelia Diaconu, ambele actrite ale Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu”, dar si de catre păpuşarii Maria Paleologu si Mihai Gheorghe. Muzica si textul cupletelor (exceptand Povestea din padure au fost semnate de Viorel Garbaciu.

     Din septembrie 2005 si pana in februarie 2009, Trupa de păpuşari “Pinocchio” a prezentat peste 300 de spectacole, in mai toate orasele si comunele judetului Gorj. In noiembrie 2008, trupa a efectuat un turneu de succes in sudul Olteniei, in zona Calafat.

TEATRE PARTICULARE

In 1946 functionau cel putin patru trupe particulare de papusi in Bucuresti. Membrii lor vor fi integrati in Teatrul Tandarica dupa etatizarea teatrelor de orice gen din Romania (1949).

Dupa 1990 vor apare mai multe teatre de papusi particulare, uneori compuse din neprofesionisti, dar si cateva companii cu artisti cu pregatire superioara in domeniu (Libelula, Hai-hui, Muschetarii, Adetino, Magic Art etc.).

Trupa Prichindel din Iasi (1996-2002)

Infiintata in 1996 de Natalia Danaila si Constantin Brehnescu (actori, Anca Doina Ciubotaru….). Spectacole jucate în cadrul trupei Prichindel Iaşi – regizor Constantin Brehnescu (1996 – 2002) (Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei şi fata moşului, Rătăciţi într-o poveste, Vasilache şi Mărioara în vacanţă, O oră de joacă, Albă ca Zăpada).

Compania Soso & Nuţi

Sorin si Lenuţa Dorobanţu, de la Teatrul de Marionete Arad. Spectacole: Cufărul magic, Scufiţa Roşie, Aladin şi lampa fermecată, si spectacole stradale.

MAGIC ART – Bucuresti

Trupa de teatru Magic Art s-a infiintat in anul 1996 ca trupa de teatru  ambulant. Fondatorii acestei trupe sunt Sabina si Gabriel Arsenie, absolventi  ai Academiei de Teatru si Film –Bucuresti, sectia papusi-marionete.

Formata din patru membri si având in acel moment in repertoriu trei  spectacole, trupa Magic Art sustine incepând cu anul 1996-1997 spectacole in  gradinite si scoli din Bucuresti.

Dupa experienta acumulata in acesti ani, in 1999 s-a infiintat Fundatia Magic  Art prin intermediul careia munca noastra este dedicata si categoriilor  sociale dezavantajate. De-a lungul celor peste 10 ani de experienta, am  reusit sa câstigam aprecierile multor spectatori din gradinite, scoli,  orfelinate, parcuri, strazi si diverse spatii neconventionale. Trupa de  teatru Magic Art a participat de asemeni la numeroase festivaluri si  manifestari artistice de gen.

Cele 9 spectacole ale trupei cuprind o arie foarte larga de teme (varietati,  povesti originale, adaptari dupa povesti si basme, spectacole traditionale),  precum si de mijloace artistice cum sunt teatrul de papusi, pantomima,  clovneria, teatrul de gest, teatrul de umbre, dansul si muzica.

Septembrie 1996 – s-a infiintat Trupa de teatru MAGIC ART – teatru ambulant  ce sustine spectacole de teatru de papusi si marionete, clovnerie, pantomima  etc. in gradinite, scoli, parcuri, strazi si alte spatii neconventionale,  precum si in cadrul unor festivaluri si diferite alte manifestari artistice.

Octombrie 1997 – Martie 1999 – actorii trupei MAGIC ART lucreaza cu copiii  strazii din cadrul Asociatiei „Casa Deschisa“ si, de asemenea, cu copiii de  la Casa de Copii din Domnesti – Fundatia „Amurt“, capatând experienta in  lucrul cu copii defavorizati.

16 Martie 1999 – a luat nastere FUNDATIA M A G I C A R T care isi dedica  activitatea in special copiilor dezavantajati.

Septembrie 1999 – incepe colaborarea cu Fundatia „A.R.M.S.“, atelier de lucru  cu copiii de la Centrul Social Sf. Macrina, fosti copii ai strazii aflati in  programul rezidential, in vederea pregatirii de spectacole de papusi si  marionete, clovnerie, pantomima, teatru de gest.

Martie 2000 – prezentarea spectacolului de gest „Joc de copil“ in Suedia in  opt districte ale Bisericii Luterane (Stockholm, Uppsala, Taby, Gottconda,  Romsta s.a.), la invitatia Fundatiei Luteryalpen.

Decembrie 2000 – trupa Magic Art participa la „Târgul de Craciun din Rahova –  2000“, spectacole si animatie.

Iunie 2000 si Iulie 2001 – prezentarea de spectacole in statiunile de pe  litoralul Marii Negre, impreuna cu copiii de la Centrul Social Sf. Macrina.

1998, 1999, 2000, 2001 – participare la carnavalul ,,Bucurestii la 1900”,  colaborare cu Fundatia D-ale Bucurestilor.

1 Septembrie 2000 – 28 Februarie 2001 – Fundatia Magic Art a sustinut  proiectul „Atelier de creatie artistica – PUZZLE“ in cadrul programului  „Fondul Cultural European pentru România – Ministerul Culturii – EuroArt“  finantat de U.E.

Decembrie 2001 – participare la târgul „Sfârsit de veac in Bucuresti“,  colaborare cu Teatrul Masca Bucuresti.

1 Iunie 2002,2003,2004,2005,2006; 21-24 Decembrie 2002,2003,2004,2005 –  trupa Magic Art a participat la manifestari organizate de ARCUB in parcul  Cismigiu.

Iunie 2003 – Decembrie 2003 – colaborare cu Fundatia Motivation in cadrul  proiectului ,,Integrarea prin joc nu e o joaca“, sustinerea spectacolului „Si  ei sunt ingeri“.

Septembrie 1999 – Decembrie 2005 colaborare cu Fundatia A.R.M.S., pregatirea  de spectacole si atelierul de lucru cu copiii strazii de la Centrul Social  Sf. Macrina.

Din anul 2001 pâna in prezent colaboram cu Primaria Sectorului 5, in vederea  prezentarii diferitelor manifestari artistice dedicate copiilor.

Din anul 2002 – am inceput sa organizam petreceri pentru copii, asigurând nu  numai animatie cu clovni, face painting si modelare de baloane, cât si  intregul suport muzical al petrecerilor (dispunem de aparate profesionale  care pot asigura sonorizarea in sali mari si chiar in aer liber). Am  colaborat in acest domeniu al petrecerilor pentru copii cu Fun Music Group,  Media Art Show si Hotel Phoenicia Bucuresti.

FUNDATIA Magic Art doreste sa sustina in viitor proiecte care au ca tema  popularizarea spectacolelor de papusi ca forma de manifestare artistica,  precum si lucrul cu diferite categorii dezavantajate, in special cu copiii cu  probleme.

Peripetiile lui Piticot”, cu: Camelia Maxim, Gabriel Arsenie, Sabina Arsenie,  Anca Zamfir.

….

Sacontala, dupa Kalidasa- Teatru de umbre

http ://www.svetlanasauciuc.ro/m1-136-36-ro-Sacontala-dupa-Kalidasa-Teatru- de-umbre

Data: 08.04.2008

Sala de lectura, ceainaria cea magica de pe Calea Victoriei, va invita  miercuri, 8 aprilie, incepand cu ora 19:00 la o premiera cu totul speciala.  Sacontala este un spectacol de teatru de umbre, pus in scena de Fundatia  Magic Art, in colaborare cu Teatrul ACT.

Scenariu: Svetlana Sauciuc (dupa un text de Kalidasa)

Regie: Sabina Arsenie

Actori-papusari: Sabina Arsenie, Gabriel Arsenie, Tinela Patrut

Povestitor: Svetlana Sauciuc

Scenograf: Tinela Patrut

=============

COMPANIA de teatru PELERIN

Compania “Pelerin” s-a născut acum doisprezece ani, la iniţiativa lui Bogdan Tudor, fiind una dintre puţinele companii de teatru independent din România, ale cărei producţii propun un mod diferit de a privi teatrul pentru copii – un teatru derobat de clişeele unei teatralităţi vetuste, cu o atitudine nouă faţă de public, perceput în cazul de faţă, drept un partener valid al comunicării teatrale.

Companie independentă nesubvenţionată, “Pelerin” şi împarte spectacolele în două categorii: teatru de păpuşi – prin intermediul secţiei ambulante „Zgubilici”şi spectacole pentru copii, cu reprezentare la scenă, cu actorii „la vedere”. Desfăşurându-şi activitatea sub forma unei structuri flexibile, coerent articulată, reuneşte o paletă variată de artişti de formaţii şi etnii diferite, care caută să se manifeste şi în afara “sistemului” (înţelegând prin sistem, teatrul instituţionalizat). Vizând aceeaşi zonă de interes, ei au pus bazele a ceea ce s-ar putea numi un “parteneriat artistic”. Ca o consecinţă a celor enunţate, “Pelerin” este sinonim cu încercarea de a construi o platformă pentru tinerii artişti, cărora le oferă posibilitatea de a-şi face auzită vocea în cadrul unei stucturi independente funcţionale, în care orice e permis câtă vreme ai ceva de spus. Mai mult, să-şi găsească un culoar propriu, în actualul context teatral.

joaca în ţară. Multă vreme, au fost asimilaţi oraşului Ploieşti; acum sunt cu Târgu-Mureş.

o companie “nomadă” care beneficiază de un spaţiu propriu, dotat corespunzator (ateliere de producţie, studiou propriu de înregistrări), destinat cu precădere pregătirii spectacolelor. Însă, în peregrinările prin ţară, preferă să se folosească de beneficiile scenei mobile, multifuncţionale. Special proiectată, scena modulară face faţă oricăror cerinţe de amplasament sau provocări dictate de specificul unor spaţii teatrale sau non-teatrale.

Compania “Pelerin” desfăşoară diverse proiecte culturale în parteneriat cu instituţii publice (grădiniţe, şcoli, biblioteci, inspectorate şcolare) sau private din douăzeci de judeţe, adaptându-şi repertoriul la nevoile reale ale programelor şcolare oficiale şi creând prin spectacol simbioza perfectă dintre „educaţional” si „recreativ”. Pe de o parte, se face apel la dramatizările basmelor şi poveştilor aparţinând literaturii clasice universale, cu prinţi şi prinţese, pe de altă parte, la fondul dramaturgiei naţionale, a poveştilor clasice, în condiţiile în care, în Romania există carenţe mari, atât la nivelul programelor oficiale de instrucţie, cât şi a mijloacelor de expresie încă tributare unei estetici osificate într-un canon perimat. Noua direcţie asupra spectacolului pentru copii anunţată de “Pelerin”, rămâne deschisă în permanenţă diversificării formelor de comunicare cu publicul căruia i se adresează.

Până în prezent, producţiile Pelerin pentru teatru de păpuşi (Zgubilici) sunt în număr de zece: “Cei trei purceluşi”, după Van Gool, “Pinocchio”, după Carlo Collodi, “Prinţul nevăzut”, după un basm popular suedez, “Croitoraşul cel viteaz”, “Hansel şi Gretel” după Fraţii Grimm, “Dumbrava minunată”, după Mihail Sadoveanu, “Aventurile lui Nică”, după Ion Creangă, “Bălăioara”, “Motanul încălţat” şi “Cenuşăreasa”, după Charles Perrault – versiunea scenică – Bogdan Tudor.

Începând cu anul 2007, odată cu creşterea mediei de vârstă a spectatorilor, accentul s-a mutat de la păpuşă către corporalitate, generând, în mod firesc un alt mod de comunicare între actori şi public. Se ajunge, astfel, la o (re)organizare structurală a reprezentaţiei şi a contrucţiei scenice. Practic, în esenţa sa, repertoriul rămâne consecvent aceleaşi direcţii, şi anume: incursiuni în universul copilăriei, prin intermediul poveştilor clasice. Alegere validată de impactul pe care-l au aceste texte asupra spectatorului.

“Aventurile lui Nică” (2007) după Ion Creangă, “Hänsel şi Gretel” şi “Jancsi es Juliska”, două versiuni ale aceleiaşi poveşti (2008) după Fraţii Grimm “Cei trei purceluşi” (2009) şi “Dumbrava Minunată” (2010) după Mihail Sadoveanu câştigă tocmai datorită ambiguităţii scăzute a discursului scenic, permitând copiilor să reacţioneze firesc la Magia teatrului, fără să fie nevoiţi să rătăcească prin stufărişul simbolurilor. Misiunea noastră este să îi (re)dăm copilului Mirarea.

Întreg repertoriul a fost prezentat şi în cadrul unor manifestări culturale şi festivaluri de teatru precum: Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineri „Excalibur”, Teatrul „Merlin” – Timişoara; Festivalul de Artă Medievală „Cetăţi Transilvane”– Sibiu; Festivalul „Sighişoara Medievală”, Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii „100, 1000, 1 000 000 de poveşt”, Teatrul Ion Creangă – Bucureşti sau a unor evenimente oraganizate de „Radiodifuziunea Română” ori de centre comerciale sau de afaceri, spaţiile de joc fiind din cele mai diverse: Sala Radio, Romexpo, WTC, Carrefour, Parcul Kiseleff, Promenada Mall, într-o călătorie jalonată de oraşe precum Bucureşti, Braşov, Focşani, Deva, Târgu Mureş.

Toamna anului 2010 a însemnat pentru Zgubilici un turneu de trei luni în Germania. „Aschenputtel” („Cenuşăreasa”) a călătorit în landul Hessen, poposind inclusiv în oraşul tinereţii fraţilor Grimm. „Experienţa germană” a însemnat un număr de aproape patruzeci de reprezentaţii în aproximativ douăzeci de localităţi, printre ele numărându-se alături de Marburg, oraşele Giessen, Frankfurt şi Wetzlar.

După experienţa căpătată în anul 2002 odată cu deschiderea, în parteneriat cu „Teatrul Luni”, a Cofetarei Teatrale „Green Hours”, în vara aceasta (2011) ne-am asumat raspunderea animării dimineţilor de duminică, spre încântarea copiilor veniţi special pentru spectacolele de păpuşi, în grădina de la J’ai Bistrot (Târgu Mureş).

Trupa particulara “Paiaţa”

A fost înfiinţată în 1998 de catre absolventele UNATC Sectia Papusi/Marionete,Cristina Ioachimescu, Zina Fedorov, Monica Gheorghe.

Trupa prezintă spectacole la Clubul Ţăranului Român şi în grădiniţe. Spectacole ale trupei Paiaţa, creatie colectiva:

Coliba iepuraşului, Elefănţelul curios; Fata babei şi fata moşului; Prinţesa Crizantema, Răţuşca cea urâtă, Şoricelul cel prostuţ, Vrăjitorul pofticios.

Ref. “Paiata” iti distreaza nonviolent copilul, interviu colectiv de Ileana Voicu Ghinea, http ://www.eva.ro/divertisment/features/paiata-iti-distreaza- nonviolent-copilul-articol-12262.html

Compania “Muschetarii” – Bucuresti [1999…]

A fost înfiinţată in anul 1999 de catre trei studenti ai Academiei de Teatru si Film – Bucuresti sectia – Arta actorului manuitor de papusi si marionete: Cristian Mitescu, Violeta Roman, Roxana Baghinski.
Primul spectacol al “Muschetarilor” a avut loc in data de 15 septembrie 1999 Poveste cu cantec, scenariul si regia Cristian Mitescu, scenografia: Alice Popescu. In repertoriu: Mica Sirena (data premierei – 21 martie 2000), Calatorie in tara papusilor (23 mai 2000), Elefantelul curios (17 septembrie 2001), Printul fermecat (28 martie 2002), Micul eschimos (25 septembrie 2002), Cavalerul jucariilor (23 septembrie 2003), Alba ca zapada (26 februarie 2004), Ograda muzicala (14 octombrie 2004), Pupaza din tei (2 decembrie 2005), Aladin si lampa fermecata (1 iunie 2007), Povestea porcului (19 septembrie 2009), Spargatorul de nuci (15 mai 2010)

Cu timpul, pe langa membrii fondatori s-au alaturat urmatorii actori: Denise  Stanescu, Viorel Cojanu, Manuela Alionte, George Francu, Alin Olteanu, Mariana Clita, Ioana Chelaru, Victor Bucur, majoritatea fiind absolventi ai UNATC – Sectia Papusi/Marionete.
Aceasta echipa sub indrumarea lui Cristian Mitescu a participat la realizarea mai multor emisiuni pentru copii difuzate pe postul national de televiziune (TVR1): KIKI, RIKI, MIKI; TIP-TOP, MINI-TOP, GARAJUL LUI ZIGGY, GRADINITA DE DUMINICA, AVENTURI CU LILIPUFI, ABC…DE CE ?

Participari la festivaluri:

Spectacolul “Pupaza din tei ” a participat la urmatoarele festivaluri:
-XXI-Festival Internacionalde titeres “Rosete Aranda” – Mexic 2006, unde a obtinut Premiul de popularitate
-IV-Festival Internacional de titeres Veracruz 2006
-IX – Festival Internacional de titeres “Ciudad de Albacete” – Spania 2006
-Festival de titeres ADRA (Almeria) – Spania 2007
– VI Festival Internacional de titeres Manuelucho Bogota – Columbia 2008
– XI Feria Nacional e Internacional de Titeres Santiago de Cali – Columbia 2008
– I-Festival IBEROAMERICANO de Titeres – Columbia 2009
– Festival Internacional de Munecos para ninos y grandes – Pensilvania 2009

Spectacolul „Elefantelul curios” a participat la XXV – Mostra Internacional de titelles a la Vall d’Albaida – Spania 2009.

Spectacolul „Spargatorul de nuci”  a participat la urmatoarele festivaluri: Festivalul International Euromarionete “De-a fir a par” editia aXI-a – Arad  2010, Festivalul International de Teatru „Povesti” editia a V-a – Alba Iulia 2010, Festivalul International al Teatrului de Animatie „Bucurii pentru copii, spectacole de colectie” – Bucuresti 2010, Festivalul International de Teatru pentru Copii si Tineret FITCT  editia a IV –a Iasi 2011, Festivalul International al Teatrelor de Papusi si Marionete „PUCK” editia a X-a, Cluj 2011 unde a obtinut o „Mentiune pentru constructia armonioasa a spectacolului”

Teatrul particular Strada (sprijinit de Asociaţia Culturala „Museion”), Brasov

Teatrul particular Strada (sprijinit de Asociaţia Culturala „Museion”) a fost infiintat in 2005 de catre actorul si artistul papusar Silvian Duica. La aceasta companie Silvian Duica a realizat ca regizor, scenarist, actor, artist papusar, o serie de spectacole de teatru de papusi si pantomima: Muzicantii din Bremen, Fata saracului cea isteata, Comoara din insula, Aladin, Pinochio, Punguta cu doi bani etc., prezentate fie pe strada, fie in cladirea Muzeului „Casa  Mureşenilor”. Din trupa fac parte Cecilia Negru, Adina Comsa, Iulian Ene, Daniel Rosca.

“Compania de teatru de animatie Pur’Anima”

A fost infintata in 2008 de actritele Purima Petronela si Florentina Tanase alaturi de scenograful Vlad Tanase. Spectacole realizate: 2008, Bucuresti, mahala de suflet – spectacolul doreşte să readucă în faţa publicului atmosfera oraşului care în perioada interbelică s-a numit „micul Paris”. Reprezentatii: Proiectul TEAM organizat de Filarmonica “George Enescu” in sala mica a Ateneului Roman; Festivalulul de Comedie FestCo 2008 in sectiunea “Off”; Programul ”Luna 9 a Bucureştiului în Praga” organizat de ICR Praga; “Bucuresti – Cartier de vara” organizat de ARCUB; ArtJazz si Spice Club seara de teatru. 2010 – The Rolling Strings Puppet Show– primul band rock de marionete, copii fidele ale componentilor trupei Rolling Stones, marionetele s-au prezentat pentru prima dată în faţa publicului la Eurovizion, cu melodia cântată de Laurentiu Niculescu, „Searching for the perfect emotion”, compusă de Vlad Cretu. Eurovision 2010 Selectia Nationala; Cismigiul Copiilor 2010, 2011 – Gyeongju World Culture EXPO 2011 – Coreea de Sud. 2011 – Do-Mi-No 6.1 – Spectacolul concretizează o transpunere inedită a temei „călătoriei” care se desfășoară pe mai multe planuri: cel al actorilor ce oferă viață măștilor, cel sonor realizat electroacustic și live, cel vizual – proiecții și interacțiuni în timp real, toate asamblate sincretic prin diverse tehnici multimedia. Personajul principal, pornit într-o călătorie inițiatică în căutarea sinelui, dezvăluie spectatorului, rând pe rând, 6 caractere umane arhetipale. Reprezentatii: “Săptamâna Internaționala a Muzicii Noi” Centrul de Muzică electroacustică şi Multimedia al Universității Naționale de Muzică București – Studioul de operă al UNMB; 2012 – Taraful 10 Sfori – spectacol traditional romanesc, cu marionete in costume populare, interpretand melodii din folclor, la instrumente ca vioara, tambal, nai. “Televiziunea copiilor”- Emisiune pentru copii, realizata de  Titus Munteanu, la Televiziunea Romana. Carambol este numele unuipersonaj episodic, o papusa in lumea copiilor.

Teatrul de Păpuşi INUSH, Piatra Neamt

Spectacole de teatru cu păpuşi pentru copii sunt susţinute de Irina IDICEANU – autor, regizor, scenograf si interpret. Prima reprezentaţie cu public a Păpuşilor Inush  a avut în data de 29 ianuarie 2010 pentru un grup de elevi de la o şcoală din Piatra Neamţ. Începând cu 3 iulie 2010 susţine în fiecare sâmbătă , începând cu ora 11,15, câte un spectacol diferit, în spaţiul de spectacole de la etajul 1 a Galleriei Mall din Piatra Neamţ. Spectacole: Muzicantii din Brema, dupa Fratii Grimm, Povestea unui om lenes, de Ion Creanga, Corbul si vulpea, dupa La Fontaine, Jack si vrejul de fasole.

Trupa Hai-hui

Libelula

Adetino

Trupa „Toţi din clasă”

infiintata in 2009 de un grup de studenti ai UNATC sectia Papusi/Marionete: Adina Barbu, Alexandra Blaj, Miky Brebinaru, Claudia Dragan, Ionut Ghinea, Roxana Iftime, Radu Paunescu, Oana Plosceanu, Alina Popa, Ana-Maria Puscalau.

Spectacole: Gura satului, regia Liliana Gavrilescu, 2009.

Pasarea albastra, regia Decebal Marin, 2012.

TEATRUL DE PĂPUŞI DE AMATORI ÎN ROMÂNIA

Trecând dincolo de prejudecăţile inerente pe care le avem în legatură cu fenomenul artificial creat al teatrului de amatori între anii 1973-1989, trebuie să subliniem faptul că au existat numeroase persoane care au avut iniţiativa de a face teatru de păpuşi în România, începând cu primele încercari ale familiei Şesan din 1928, cu trupa Păcălici a lui Renee Şaraga (Silviu) care juca prin anii ’30 în raionul de dulciuri al magazinului Galleries Lafayette din Bucureşti, sau cu trupa lui Lucia Calomeri (Teatrul de Marionete din Bucureşti). Majoritatea teatrelor de păpuşi profesioniste de la noi au fost create de fapt de către grupuri de amatori cărora li s-au alăturat creatori din alte domenii (scenografi, compozitori, regizori) şi care au devenit profesionişti consacrându-se acestei arte şi auto-perfecţionându-se sau scolindu-se cu ajutorul papusarilor si marionetistilor mai experimentati. Unele teatre de amatori au rămas să funcţioneze ca atare, cum ar fi Teatrul de păpuşi din Buziaş care s-a bucurat de sprijinul unor artişti profesionişti. Echipa care funcţionează la Biblioteca Mihail Sadoveanu din Bucureşti şi-a câştigat şi ea un nume în rândul echipelor de amatori. Celebru este Teatrul de Păpuşi din Buziaş, unde au colaborat Florica Teodoru si Zsofia Kriszanowsky. Sute de echipe de amatori au funcţionat în perioada 1956-1989. Mai sunt de menţionat echipa Şcolii Populare de Artă, condusă o vreme de către Ştefan Lenkisch, Miradoniz din Câmpulung-Muscel, trupă cu care Cristian Pepino a realizat două spectacole prezentate cu mult succes în turnee în Belgia, Teatrul Popular de Păpuşi din Râmnicu-Vâlcea, echipa din Câmpina, cea a Casei Armatei din Piatra Neamţ şi multe altele. Dincolo de ipostaza propagandistica (aproape inexistenta în teatrul de păpuşi profesionist de la noi) trebuie să ţinem seama de faptul că a fost o ocazie foarte bună pentru foarte mulţi să dobândească cunoştinţe în acest domeniu. În ţările din Europa de Vest teatrul de păpuşi de amatori este privit cu toată consideraţia şi foarte mulţi păpuşari profesionişti se dezvoltă din acest mediu. In orice caz trebuie subliniat faptul ca in tara noastra au existat sute de mici trupe de amatori si ca adeseori sufletul lor au fost invatatoare, educatoare, diferite cadre didactice, dar si artisti profesionisti.

Cursurile pentru păpuşarii amatori

au fost iniţiate de către Mihai Crişan în anii 1959-1960 şi s-au desfăşurat în diferite localităţi (Timişoara, Giurgiu , Bacău etc.). Profesori erau Mihai Crişan, Natalia Comino, Chira Dragomir. Tot Mihai Crişan a organizat şi cursuri pentru păpuşarii tradiţionali.

Dupa 1950 apare un mare numar de formaţii de amatori de teatru de papusi. Odata cu infiinţarea festivalului Cantarea Romaniei, numarul acestora va creste, mai ales datorita obligativitaţii de a pregati trupe de amatori de catre papusarii profesionisti. Dupa 1990 numarul lor va scadea dramatic. Dintre cele mai importante amintim pe cele de la Buzias si Campina. Unele dintre aceste trupe au avut multa vreme o activitate permanenta.

Trupa de teatru de păpuşi Alexandru Misiuga din Bistriţa

Trupa de teatru de păpuşi Alexandru Misiuga este cea mai veche formaţie artistică a Centrului Cultural Municipal George Coşbuc, fiind înfiinţată în 1955 de Alexandru Misiuga şi Sultana Salvan, care au condus-o până în 2005.

Trupa de păpuşari susţine spectacole bilunar în sălile căminelor culturale din judeţ şi pe scenele Centrului Cultural Municipal Bistriţa. În cadrul acestor spectacole s-au jucat piese ca: Scufiţa Roşie, Turtiţa, Gâscănelul, Căsuţa Iepuraşului, Capra cu trei Iezi, Zâna Zăpezii, Iedul cu trei capre, etc.

Teatrul de Păpuşi “Licurici” în cadrul Bibliotecii “Ion Creangă”  din Bucureşti.

Infiinţat şi condus din 1988 de Gabriela Stamatiade. Sub îndrumarea ei copiii construiau  păpuşile şi jucau în spectacole, acestea fiind prezentate şi  în timpul verii în Parcul Herăstrău vreme de peste 15 ani. In  1996 Gabriela Stamatiade a fost invitată la Bandung,  Indonezia, la un simpozion UNICEF dedicat activitătilor  educative prin teatrul de păpuşi, unde a prezentat filmul Children for children despre activitatea Teatrului de  Păpuşi Licurici. Ref. Delia NISTOR, Teatrul de păpuşi “Licurici” şi “Ludoteca” –două experimente reuşite la Biblioteca “Ion Creangă“,  în  Biblioteca Bucureştilor nr. 5, anul VI, mai 2003

SCOLI DE TEATRU

Inca de la infiintarea teatrelor stabile de papuşi, artiştii de gen s-au confruntat cu problema formarii profesionale. Au fost organizate de catre toate teatrele diverse cursuri la care au predat artişti cu mai multa experienta, cum ar fi Dorina Tanasescu, Antigona Papazicopol

cursul de la Braşov 1956 sustinut de Horea Pop.

Margareta Niculescu a facut mari eforturi pentru a infiinta o şcoala de teatru de animatie de nivel universitar, dar pentru acest lucru nu a avut nici un fel de sprijin din partea autoritatilor din acea vreme. Ceea ce a reuşit a fost organizarea unor cursuri in cadrul Teatrului Tandarica, la care a invitat sa sustina prelegeri atat pe artiştii din teatru cu experienta cat şi o serie de profesori universitari prestigiosi. Cursurile erau finalizate cu examene, rezultatele fiind consemnate in cataloage. Margareta Niculescu spera ca astfel va reuşi sa infiinteze şi un program de studiu universitar in domeniu. Aceste cursuri au fost insa abandonate odata cu plecarea ei in strainatate. In Franta, Margareta Niculescu a infiintat mai intai Institutul Mondial al Marionetei, unde se organizau stagii profesionale, workshopuri, cursuri. La aceste stagii a participat şi Cristian Pepino. Dupa cativa ani, a infiintat in cele din urma pe langa acest institut şi Scoala Nationala Superioara de Arte ale Marionetei de la Charleville-Mezieres (Franta). La aceasta scoala au predat şi Liviu Berehoi arta manuirii marionetei, iar Margareta Niculescu si Irina Niculescu regia spectacolului de animatie. Cativa tineri artişti romani au absolvit aceasta scoala (Felicia Negomireanu…..

1954

Primele cursuri de arta teatrului de păpuşi pe plan naţional au fost organizate de către Ana Utto Predescu în 1954-1955. Ele au fost urmate de către toţi păpuşarii din ţară care erau la acea vreme angajaţi în teatrele de profil. Profesori erau Florica Teodoru, Horea Pop, Mihai Crişan etc. iar cursurile s-au ţinut în diferite oraşe: Bucureşti, Braşov etc.

1972 – 1975 Scoala de la Tandarica

Fireşte că în fiecare teatru a existat cel puţin câte un maestru care s-a ocupat de formarea tinerilor păpuşari. Unele teatre şi-au organizat propriile cursuri şi stagii. Margareta Niculescu a organizat un asemenea curs între anii 1972 – 1975 , curs absolvit de către artiştii păpuşari şi marionetişti angajaţi în 1975 -1976. Programul de pregătire era complex, incluzând nu numai cursuri de mânuire [profesori R. Zolla, Brânduşa Zaiţa Silvestru, Dorina Tanasescu], dar şi actorie – cu Prof. Univ. Petrica Vasilescu si Elena  Negreanu, Istoria teatrului – Prof. Univ. Ileana Berlogea, lector univ. Dr. Ioana Mărgineanu, mişcare scenică şi expresie corporală – Miriam Răducanu, Prof. Univ. Suzana Badian, Malou Iosif, Arta Vorbirii Scenice şi impostatie vocala cu Prof. Univ. Sergiu Pop si  Gabi Gheorghiu, regie cu Ştefan Lenkisch.

Cursantii au obtinut, datorita demersurilor lui Mihaela Tonitza o recunoaştere a nivelului profesional al foştilor cursanti de la Teatrul Tandarica (Prin Hotararea de Guvern nr. 307 / 1991, anexa 5, republicata, Ministrul Culturii aproba ca actorii – manuitori  “Valentina Roman, Angela Filipescu, Liviu Berehoi, Cristina Popovici, Stefan Sandulescu şi Elena Sandulescu sa ocupe functii de actor manuitor papuşi şi marionete cu studii superioare”.

1970-1985 CSPC

O a alta formă de învăţământ pentru artistii papuşari si marionetisti a fost organizată de către Rodica Dianu în cadrul Centrului Special de Perfecţionare a Cadrelor [CSPC] pe care l-a înfiinţat în 1970 şi l-a condus până în 1985. Incepand din anul 1970 devine obligatorie participarea tuturor artiştilor la programe de invatamant permanent finalizate cu un atestat (necesar atat pentru artiştii fara studii superioare cat şi pentru cei cu studii superioare). Cursurile au fost organizate la Bucureşti, Cumpatu, Craiova etc.

Cursurile au fost urmate de către toţi păpuşarii din ţară şi erau de două tipuri: de iniţiere (pentru cei mai tineri angajaţi) şi de aprofundare. Cursurile au fost conduse de catre Rodica Dianu. Au fost profesori la aceste cursuri: Dorina Tanasescu, Justin Grad,  Georgeta Nicolau, Vasile Hariton, Alexandra Davidescu, Ştefan Lenkisch, Ileana Berlogea, Paul Kirmaier, Emanuel Engel, Victor Ernest Maşek,  Ion Tobosaru, Cristian Pepino etc.

TABARA DE PANTOMIMA DE LA SIBIU (URMATA DE STAGII LA TG. MURES)

initiata şi condusa de catre Kovacs Ildiko, a avut un rol foarte important pentru formarea a numerosi artisti papusari din tara noastra care au beneficiat de aceste cursuri (Monica Baldea, Dan Handoreanu, Valentin Lozinca, Georgeta Lozinca, ……….

SECTIA DE TEATRU DE PAPUSI DE LA UNIVERSITATEA POPULARA DALLES (1986 – 1989)

La Universitatea Populară din Bucureşti a funcţionat între anii 1986-1989 o secţie de păpuşi (profesori: Valeriu Simion – manuire papuşi, Ştefan Lenkisch, Cristian Pepino).

dintre cursanti, amintim pe Decebal Marin

UNATC – Sectia Păpusi/marionete

În ciuda strădaniilor unui mare număr de oameni de teatru (Margareta Niculescu, Rodica Dianu etc.) autorităţile nu au permis înfiinţarea unei forme de învăţământ superior în acest domeniu inainte de 1990. Acest lucru a fost posibil de-abea în 1990, când un grup de iniţiativă, format din Sanda Manu, Michaela Tonitza–Iordache, Gelu Colceag, Cristian Pepino, se întruneşte şi concepe planurile de învăţământ pentru noua secţie a Academiei de Teatru şi Film (azi Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti – U.A.T.C.). Ei primesc aprobarea rectorului ATF (Victor Rebengiuc), a Senatului ATF, a Ministrului Invăţământului, a Ministrului Culturii (Andrei Pleşu) etc. şi Secţia Păpuşi/Marionete a Facultăţii de Teatru a ATF începe să funcţioneze din acelaşi an, fiind acreditată în anii următori.

UNATC – Sectia Papusi/Marionete (1990)

Profesori: Dorina Tănăsescu – Marionete, Brânduşa Zaiţa Silvestru , Gina Nicolae – Păpuşi, Cristian Pepino – Practica spectacolului. Pe lângă aceştia predau fireşte şi profesorii care susţin cursurile de actorie, canto, mişcare scenică, estetică, istoria teatrului, istoria filosofiei, etc. Asistenţii sunt toţi absolvenţi ai secţiei: Ionuţ Brancu, Gabriel Apostol, Liliana Gavrilescu, Daniel Stanciu, Anca Oprişan. A mai fost asistentă şi Cristina Popovici. Preparator este Nicuşor Adetu din 1999, asistent Mihai Dumitrescu. Secţia a fost onorată de contribuţia unor prestigioşi profesori de actorie, mişcare scenică, canto, istoria teatrului etc. cum ar fi: Prof. univ. Dr. Ileana Berlogea, Prof. univ. Dr. Ion Toboşaru, Prof. univ. Dr. Cornel Dimitriu, Prof. univ. Dr. Dan Bălan, Prof. univ. Mihai Gruia Sandu, Cornel Todea şi mulţi alţii.

Sectia se impune incepand cu anul 1993, cand prima promotie realizeaza in colaborare cu Teatrul Tandarica, datorita sprijinului lui Mihaela Tonitza-Iordache, spectacolele Adunarea pasarilor, Sanziana si Pepelea. In anul urmator, Pinochio, care a devenit un alt mare succes al Teatrului Tandarica, apoi Play Faust, Regele cerb, Vrajitorul din Oz, Muck cel mic, Croitorasul cel viteaz, Robin Hood, Fat frumos din lacrima… (toate in regia lui Cristian Pepino).

Primele spectacole – examene de absolvenţă ale secţiei au fost realizate prin colaborare cu Teatrul Ţăndărică (Adunarea păsărilor – 1993, Sânziana şi Pepelea – 1994, Play Faust – 1995, Pinocchio – 1996 [acestea patru în regia lui Cristian Pepino], Răţuşca cea urâtă – 1997 [regia Anca Puşcaş], Robin Hood – regia Cristian Pepino). Majoritatea acestor spectacole au intrat în repertoriul curent al teatrului şi au fost prezentate cu mult succes la festivalurile naţionale şi internaţionale de gen, fiind distinse cu numeroase premii. Din 1998 spectacolele secţiei au fost realizate la Studioul Cassandra al ATF (ulterior UATC) : Regele cerb (1998), Făt-frumos din lacrimă(1999), Vrajitorul din Oz, Candid, Magazinul de jucarii. Ulysse, Hercule, Sisif, Lungul drum (regia Ionut Brancu), Dragonul (regia Liliana Gavrilescu) etc.

spectacole de licenta in regia lui Liliana Gavrilescu, Ionut Brancu, Decebal Marin, Daniel Stanciu…

premiile sectiei

In … a fost infiintat masteratul de Regie de Teatru de Animatie,

Masterat tehnologii digitale in spectacolul de animatie UNATC

Masteratul de Regie de teatru de animatie a fost inlocuit de cel de Tehnologii digitale care va deveni apoi

Masteratul Teatru de animatie (UNATC, Facultatea de Teatru) profesori Cristian Pepino, Gabriel Apostol, Daniel Stanciu

Doctorat – UNATC

In 1996 Cristian Pepino isi da doctoratul si devine conducator de doctorat, profesorii din domeniul artei animatiei avand astfel posibilitatea sa indeplineasca conditia de studii ceruta de noua lege a invatamantului. Isi dau astfel doctoratul Gabriel Apostol, Ionut Brancu, Daniel Stanciu, Liliana Gravrilescu, Anca Bodolan, Mihai Dumitrescu, Marin Decebal, Gavril Cadariu, Viorel Meraru, Natalia Danaila (acestia fiind doctoranzii pregatiti de Cristian Pepino).

ALTE SCOLI DE TEATRU DE ANIMATIE DE RANG UNIVERSITAR

IASI – UNIVERSITATEA DE ARTE GEORGE ENESCU (1990)

O a doua şcoală este înfiinţată la Iaşi, tot în 1990, ca secţie a Academiei de Artă George Enescu, prin strădania lui Natalia Dănăilă. Profesori de specialitate: Natalia Dănăilă, Constantin Brehnescu, Arnold R. Landau (din Germania), Ion Truică, Ana Vlădescu, Toma Hogea.

UNIVERSITATEA DE ARTE SZENTGYORGY ISTVAN, Tg. Mures – Sectia Papusi/Marionete, cu doua sectii, romana si maghiara, Oana Leahu, Gavril Cadariu, Viorel Meraru, Alina Nelega…. Olga Barabas……

Masterat

UNIVERSITATEA “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, Specializarea Artele spectacolului (papusi/marionete)

SCOALA DE LA CONSTANTA

O încercare de a înfiinţa o secţie de specialitate la o universitate particulară, Hyperion, la Constanţa, nu se finalizează, secţia încetându-şi activitatea după doi ani, deşi rezultatele ei au fost deosebite, profesori fiind Aneta Forna –Christu şi Ioana Jora. Sectia nu a obtinut acreditarea, din pricina numarului insuficient de profesori cu studii superioare.