Regele moare

De Eugène Ionesco
Adaptare și regie: Eliza Păuna
Scenografie: Sabina Veșteman și Bianca Veșteman
Design păpuși: Sabina Veșteman
Construcție păpuși: Daniel Stamate
Muzică: Bobo Burlăcianu
Foto: Andrei Roșianu
Vârsta: adulți
Durata: 60 min.
Distribuția: Ioan Brancu, Liliana Gavrilescu, Cristina Țane, Mona Toncu, George Simian, Ștefan Craiu

„Am scris această piesă ca să învăț să mor”. „Regele moare” o poveste caldă, umană despre viață, despre putere, despre moarte este, poate,  cea mai puțin absurdă dintre piesele lui Eugène Ionesco. Este vorba despre atitudinea omului in fața propriei morți. Refuz, revoltă, resemnare sunt cele trei atitudini pe care eroul, Bèrenger, le trăiește gradat. Mai întâi, refuză să recunoască stadiul de agonie, apoi se revoltă că nu are ce face, că nu poate lupta și în final este resemnat pentru că nu mai poate face nimic și pentru că timpul curge prea repede. Furia, neputința și frica pot fi coordonatele ce caracterizează starea personajului.
Eliza Păuna, regizoarea spectacolului, a adaptat textul, l-a gândit foarte păpușărește: „Sensul pe care vreau să-l dau piesei este dezintegrarea existenței. Într-un spațiu simplu, dominat de un tron, personajele văd și descriu sfârșitul lumii și se pregătesc să-l anunțe pe rege de moartea sa. Până la sfârșitul piesei toate personajele, în afară de rege, rămân cu corpurile dezmembrate. Dezintegrarea lumii are loc la vedere și are loc treptat, aproape inobservabil.”