Cât de comică poate fi o piesă de Shakespeare? Cristian Pepino pare să-și fi însușit această provocare printr-o interpretare originală a celebrei piese ”Visul unei nopți de vară”. Numeroasele gaguri, un joc actoricesc nuanțat, împletit cu mânuirea la masa a unor păpuși expresive și decorul simplu conturează tabloul acestui spectacol care confirmă că Shakespeare poate fi interpretat într-o infinitate de moduri.
Povestea ia naștere din niște perne amorfe și ne vorbește despre personaje ce se recunosc reciproc. În unele privințe se aseamănă, alteori sunt diferite. Recunoașterea are loc într-un spectacol cu păpuși și actori, care permanent devin altcineva. Este un spectacol al formelor, vocilor, cuvintelor și bunului simț. Trei prieteni – Olga, Dan și Alex – se joacă. Curând lumea lor este populată de prieteni noi (un arici, o veveriță, un iepuraș, o cioară și o pisicuță care, asemenea unor copii neastâmpărați, se îndepărtează de casă și se pierd. Se învață unii cu alții, se ajută și își dau seama că, deși, sunt foarte diferiți, se aseamănă.
“Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” este piesa cu care cel mai jucat dramaturg român – Matei Vișniec – debutează pe scena Teatrului de Animație Țăndărică. Matei Vișniec, aflat în postura inedită de dramaturg pentru copii, ne propune un scenariu sensibil, o poveste despre atingerea imposibilului și ce poate rămâne în urmă după o faptă bună.
“Vei plana timp de nouă luni pe deasupra câmpiei şi a pădurii, pe deasupra norilor şi a vîntului… Vei fi un vis viu, un vis cuibărit în gustul vieţii şi în plăcerea de a trăi a copiilor… Şi peste nouă luni, când va veni din nou iarna, vei redeveni om de zăpadă, cel mai bun prieten hiberal al copiilor…” (fragment din text).
Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele Citește mai mult
