XENO

spectacol de teatru dans cu organisme animate interactiv

Descrierea conceptului artistic

Proiectul propune un format inovator bazat pe metode de creație interdisciplinară care implică: dramaturgie colectivă (collective storytelling), scenotehnică interactivă prin folosirea senzorilor de mișcare și sunet, animație video 2D și 3D, organisme scenice animate și manipulare digitală real time a sunetului într-un spectacol de teatru-dans care pornește de la conceptul amplu vehiculat în știința cognitivă a secolului XXI și anume haphazardness (întâlniri accidentale care creează senzații puternice). Xeno reprezintă cea mai mică unitate măsurabilă a conexiunii umane, deseori manifestată între doi străini care trec unul pe lângă altul, o formă de empatie bazată pe coincidență senzorială. Aceste momente se întâmplă în nano secunde dar conțin nutrienți emoționali puternici care pot reduce considerabil simptomele anxietății și singurătății.

Spectacolul laborator va fi conturat de doi creatori tineri foarte activi în domeniul artelor performative contemporane: Simona Deaconescu (coregraf, director artistic al Tangaj Dance) și Dragoș Mușoiu (regizor de teatru) la care se adaugă animatorul Codrin Iftodi, compozitorul Tibor Cari, care va lucra alături de sound designerul Denis Bolborea și studioul de creație multimedia KOTKI visuals. Acestui grup i se vor alătura 6-8 performeri, actori și dansatori, fie membri ai echipei Teatrul Țăndărică sau colaboratori. Cu un puternic caracter de live action, spectacolul are o atmosferă modernă în care personajele reale interacționează cu personaje animate și în care sunetul este manipulat live prin sisteme digitale de sampling și looping. Scopul este realizarea unui spectacol aproape cinematic în care realitățile se contopesc și în care perspectiva spectatorului se schimbă în mod constant la nivel senzorial. Spectacolul este adresat generației tinere, în special adolescenților.

Fazele realizării spectacolului:

  1. Colectarea de povești – timp de o lună regizorul și coregraful proiectului vor colecta povești ale adolescenților în cadrul unor ateliere în școli sau prin întâlniri particulare. Tema acestor povești este strâns legată de perioada de maturizare emoțională a tinerilor (relația cu părinții, sexualitatea, felul în care vizualizează viitorul). Se vor căuta povești inedite ale unor adolescenți aflați în situații excepționale: catalogați ca sinestezici, sindromul Asperger, transgender, tineri cu situații familiare incerte și cei din școlile de corecție pentru minori. Grupul țintă ales pentru dezvoltarea dramaturgiei este strâns legat de conceptul performance-ului și atmosfera spectacolului, în care senzațiile sunt duse la extrem și lumea este percepută Felul în care acești tineri își trăiesc viața este dus la extrem, fie prin natura sindromului cu care s-au născut, fie prin experiențele de viață care le-au conturat personalitatea. Grupele de tineri au experiențe de trei tipuri: puternic narative (cei alienați social – copii din școlile de corecție, cerșetori, aflați în grija organelor speciale de protecție a copilului), corporal duale (transgender și cu dizabilități motrice, precum imposibilitatea de a-și controla mușchii), disruptiv senzoriale (sinestezici și diagnosticați cu Asperger). Poveștile colectate de la categoriile vizate vor alcătui baza dramaturgică a piesei de teatru dans. Oportunitatea adresării acestor grupuri are un caracter estetic generativ, în sensul în care prima categorie de povești va genera cadrul narativ, a doua categorie inspirația creării stilului coregrafic iar a treia categorie va aduce un important input creativ la nivel de atmosferă video și sonoră. Întâlnirea acestor 3 planuri dă naștere spectacolului Xeno în care extraordinarul situației întâlnește extraordinarul emoției și senzorialului. Copiii intervievați vor căpăta câte un avatar și vor fi implicați direct în procesul de creație, prin consultări periodice. Pentru a ușura procesul de selecție a poveștilor au fost cartate următoarele asociații care vor facilita procesul: Liceul Tehnologic Special Regina Elisabeta București, Phronetica Romania, Asociația Derzelas, Centrul Lamont din Cluj-Napoca, Asociația Macaia (organizatoare a atelierelor de artă în Penitenciarul de Minori și Tineri din Craiova), Centrul de Plasament Sf. Iosif, Fundația Mereu Aproape.
  2. Realizarea dramaturgiei – poveștile vor fi atât înregistrate sonor cât și editate textual. În a doua etapă a proiectului regizorul și coregraful le vor suprapune într-un script scenic pentru a da naștere la o poveste care se spune pe mai multe straturi. Povestea scenică va fi dublată de cea video, animată de Codrin Iftodi, unul dintre cei mai apreciați cineaști animatori din Româ Structura piesei va fi realizată astfel încât unele personaje vor fi reprezentate scenic de actori și dansatori iar altele vor fi interpretate de personaje animate, astfel încât să permită o punere în scenă ingenioasă în care cele două lumi comunică organic. Stilul vizual puternic personalizat al animatorului va da naștere unei lumi liric digitală și robotic emoționantă.
  3. Punerea în scenă – va fi realizată sincretic de duo-ul regizor-coregraf astfel încât mișcarea și textul să fie sinergice. Metoda prin care spectacolul va fi pus în scenă este bazată pe tehnici specifice teatrului fizic precum orchestrarea cuvântului la nivel corporal pe straturi (fiecare cuvant este ca o bila care se mișcă organic în corpul interpretului oferindu-i posibilitatea de a realiza cu corpul structuri motrice asemănătoare unei propoziții în care este posibilă adăugarea de semne de punctuație, intonație și subtext), tridimensionalitate sonoră (captarea și mixarea live a sunetelor spontane realizate de interpret precum respirații și sunete de atmosferă și percuție corporală care permit crearea unui univers sonor inedit în care simțurile sunt surescitate) și teatru epic (povești narate scenic în care dialogul se conturează la nivel de relație temporală). Scopul este realizarea unui spectacol cu o structură progresivă și integratoare, în care estetica este una perfect sincretică (toate elementele sunt conectate în același timp).

Compoziția muzicală

Va fi realizată de compozitorul Tibor Cari în colaborare cu sound designerul Denis Bolborea. Tibor este recunoscut în lumea teatrului pentru compozițiile sale epice și puternic emoționale. Denis Bolborea este printre singurii sound designeri din București care folosește tehnica de sampling și looping în spectacole. Colaborarea dintre cei doi artiști dă naștere unui univers sonor tridimensional, în care planurile poveștii sunt augmentate prin captarea și manipularea sunetelor scenice și rearanjarea lor live în funcție de opțiunea regizorală. Astfel se creează posibilitatea de a da naștere la planuri sonore adiacente care completează narațiunea scenică. Compoziția muzicală a lui Tibor va sprijini și dinamiza schimbul de energie emoțională și va contribui la realizarea unui tablou muzical bazat pe schimbări bruște de energie și pe fluiditatea scurgerii planurilor.

Compoziția scenică și animația interactivă

În 2013 coregrafa Simona Deaconescu a început un proces de colaborare cu animatorul Codrin Iftodi și cu studioul KOTKI visuals, unul dintre fondatorii stage based interaction din Romania. Senzorul kinect este sensibil la mișcarea interpretului și va fi corelat cu mișcare corpurilor animate dând naștere la o simbioză între corp și spațiu. Senzorul arduino va fi folosit pentru interactiunea dintre video, lumină și sunet (muzică sau text). Informația sonoră este transformată în informație matematică și apoi codată pentru a prelua informația video sau de lumină dorită de creatorii spectacolului. Având în vedere că ideea spectacolului pornește de la puterea emoțională a întâlnirii accidentale, un astfel de sistem oferă posibilitatea coagulării organice a unor astfel de întâlniri la nivel de construcție teatrală. Personajele animate se pot transforma în funcție de sunetele actorilor sau obiecte luminoase pot realiza o simfonie de lumină în funcție de muzică sau text. Posibilitățile sunt infinite în funcție de felul în care traseul emoțional al personajelor se dezvoltă. Scenografia spectacolului va fi una foarte simplă dar eficientă bazată de planuri înclinate și instalații generatoare de lumină astfel încât cele două planuri, real și virtual, să devină tridimensionale, schimbându-și perspectiva de la scenă la scenă.

Organismele animate

Echipa propune o încercare de inovare a corpului animat pe scenă folosind coregrafia de obiecte. Din acest punct de vedere vom crea organisme care se mișcă. Aceste corpuri vor fi create pornind de la simbioza om-obiect/mașină, lucrând în laborator cu actorii pentru punerea în scenă a unor supra organisme care se metamorfozează.

În această etapă a proiectului am dezvoltat 4 tipuri de organisme animate:

  1. CORPURI MODULARE sau CORPURI SPAȚIU – prin costum și forme geometrice animate vom încerca să creăm personaje care se tranformă în spații sau ale căror corpuri sunt alterate de spaț Aceste organisme se pot schimba în funcție de povestea personajului, pe sistemul de puzzlle. Videoproiecția minimală poate augmenta aceste spații. E important ca elementul video în sine să nu fie perceput ca o textură artificială ci dimpotrivă să fie o textura materială sau să altereze tridimensionalitatea corpului. Un alt scop al acestor corpuri modulare este de a da personajelor un caracter hiper real, inspirat din calitățile motrice ale supereroilor moderni dar tratați la nivel senzorial. Din această perspectivă putem exploata conceptele de fabula personală și public imaginar despre care am vorbit în proiect.O dată cu mișcare corpului se mișcă și spațiul, aflat într-o transformare continuă. În acest fel putem trece de la o poveste la alta pe sistemul de puzzlle/colaj/mișcare mașinală.
  2. CORPURILE TEXTURATE – prin folosirea de materiale organice anumite personaje vor da impresia că se deșiră, curg sau se topesc în spaț Elementele corpului se dezintegrază și se recompun apoi în alte corpuri (personaje), ajutând structura dramaturgică și mai ales modul de integrare a poveștilor colective, suprapunerea lor. Va fi acordată o atenție sporită coregrafiei elementelor / obiectelor în sine și un obiect va genera tot timpul un altul. Un spațiu gol se contruiește și deconstruiește în jurul personajului. Aceste personaje vor trăi într-o lume în care legile gravitației sunt răsturnate, adolescenți sinestezici sau cu trăiri senzoriale puternice sau cei care percep spațiul diferit. Un astfel de personaj poate avea proprietăți moleculare, în continuă schimbare. Astfel putem racorda textura corporală la schimbarea emoțională a personajului.
  3. CORPURI SIMBIOTICE – părți ale corpului se metamorfozează și creează alte corpuri, susținând ideea estetică de holism. O parte a corpului se transformă în alta, dând naștere la o coregrafie fluidă și susținând transformarea interioară a personajelor. Vom experimenta cu obiecte carnale animate în orchestrații de texte, dublate de senzații kinestezice puternice. Aceste personaje vor fi puternic augmentate sonor, fiind corpuri sonore, corale, adesea disonante. Ele se pot personaliza și depersonaliza, pot fi punctele de xeno.
  4. CORPURI OBIECT – corpul devine obiect și obiectul devine corp. Sunt personaje ancorate în concret / real, personaje care poate au dezvoltat o obsesie sau un blocaj, personaje care trăiesc într-o lume materială strâns legată de obiect și reprezentare, confundându-se cu lumea din jurul lor.

În funcție de poveștile colectate și structura dramaturgică vom pune în scenă aceste organisme animate. Pentru realizarea lor va fi nevoie de un proces de lucru colaborativ în care mai mulți actori vor ajuta la crearea unui singur personaj.

Xeno este un spectacol puternic senzorial cu un subiect care ne atinge pe toți, acea senzație ciudată pe care o ai atunci când treci pe lângă o persoană și pentru o secundă există un schimb de empatie puternic, un sentimen de deja-vu, dublat de o puternică conexiune emoțională, atunci când creația se naște aleator, uman, viu. Xeno este despre povești de viața reale narate într-un mod ireal, conturate într-o realitate paralelă, puternic senzorială din punct de vedere sonor și vizual. Avataruri desenate se întâlnesc cu personaje carnale, legând fluid lumea digitală de cea reală într-o compoziție de povești în care dizabilitatea este văzută ca o abilitate de a cunoște fețele nevăzute ale universului, cele pe care le simți dar nu le poți exprima prin cuvinte, un univers extrasenzorial generat de adolescenți care trăiesc în același timp cu noi povești excepționale care nu ajung să fie cunoscute maselor. Prin Xeno vom aranja nearanjatul și vom provoca spectatorul să vadă dincolo de aparențe, o istorie colectivă suspendată într-o clipă și încremenită într-un loc, o poveste temporal alterată și spațial augmentată.

Specificație clară asupra categoriei de public țintă: proiect dedicat copiilor, proiect dedicat adolescenților sau proiect dedicat adulților (eventual seniorilor); analiză însoțită de explicații/descrieri/caracteristici asupra publicului țintă.

Spectacolul este dedicat adolescenților și creat cu ajutorul adolescenților prin tehnica de colectare de povești (collective storytelling). Secundar spectacolul este adresat publicului adult.

Conform studiului realizat de UNICEF in 2013, populația de adolescenți (14-18 ani) din România reprezintă aproximativ 10 % din populația țării. Considerați a fi generația Z, cea mai progresivă generație până în prezent, această categorie a devenit un participant activ la viața socio-culturală, cu un aport semnificativ la nivel de poziționare critică vis-a-vis de contextul actual. Crescuți în era post 2000 în care terorismul, catastrofele naturale și sociale și sărăcia acută sunt subiectele erei, această generație a fost forțată să devină activistă și social conștientă, un grup pregătit să salveze lumea. Unul dintre lucrurile observate de sociologi despre această generație este nevoia pe care o simt tinerii de a fi eroi și înțelegerea aprofundată a problematicii orientării sexuale. Marile trusturi de comercializare a sistemelor tehnologice privesc adolescenții ca public principal, susținând că principala diferență dintre generația Z și cele dinainte este faptul că adolescenții de astăzi nu sunt ușor de manipulat și bine informați și că ei sunt factorul de decizie pentru achiziționarea de echipament tehnic digital în familie. Accesul la informație a determinat ca adolescenții să devină co-participanți la inovare, cumpărători indirecți, creatori și public activ în același timp. Multe dintre subiectele abordate în arta performativă contemporană sunt subiecte care privesc această categorie.

Aproape 4% dintre adolescenții români au experimentat un tip de droguri, procentul ajungând chiar la 5.4% în rândul celor de peste 14 ani. Aproape un sfert dintre adolescenți (23%) au fumat cel puțin o data în viață, ponderea fiind mai mare la adolescenții de peste 14 ani (33%). Adolescenții se uită în medie câte șapte ore la televizor. 88% dintre elevi stau în fiecare zi pe net și peste 50% utilizează rețelele de socializare pentru a fi în contact cu prietenii lor. 15% din adolescenți și-au început viața sexuală. Există 10.000 de cazuri de violență între adolescenți pe an. În cele 4 centre de detenție din țară sunt închiși 37 de minori condamnați pentru omor. 75 – 80% dintre minorii care ajung în centrele de detenție vin din familii destrămate. În România din 60.000 de copiii cu dizabilități, 11.200 sunt adolescenți. Aceste numere statistice ne demonstrează situația în care ne regăsim în momentul prezent privind categoria de public vizată. Proiectul nostru propune o introspecție creativă în această lume, o viziune contructivă asupra tensiunilor, un spectacol despre prezent, privit prin ochii și de ochii unei categorii de public care desenează viitorul. Nu este scopul spectacolului acela de a face educație socială însă ne dorim să explorăm lumea nespusă a acestor tineri într-un spectacol dedicat lor.

Termenul de public imaginar este formulat de psihologi și sociologi ca o stare egocentrică în care se află o persoană, imaginându-și că este privită de milioane de alte persoane. Aceasta stare este întâlnită în majoritatea cazurilor în adolescență ca o abreviere a dorinței unui tânăr aflat în stadiul maturizării de a arăta diferite aspecte ale propriei personalități. Motivul pentru care publicul rămâne imaginar este tocmai dualitatea faptului că majoritatea adolescenților ascund ceea ce îi face diferiți de ceilalți, în încercarea de a se integra fluid în societate. Această contradicție dă naștere la cele mai multe cazuri de depresie și anxietate și duce la comportament riscant (consum de droguri și viața sexuală improprie), imposibilitatea de a lua decizii și lipsa de încredere în sine. După Alberts, Elkind și Ginsberg acestă stare este corelată cu cea de personal fable (fabulă personală) în care adolescentul vrea să atragă atenția asupra faptului că este special, unic și că este singurul care poate experimenta aceste lucruri, făcându-l de neatins. Este un mecanism de apărare al adolescenților, manifestat în ultimii ani ai perioadei, Xeno apare ca și conceptul contrar acestei stări, în care realizezi că ceea ce simți tu simte și celălalt, dând naștere unui sentiment de acceptare a realității în care te integrezi empatic.

Spectacolul își propune să creeze o experiență teatrală bazată pe realități sociale și psihologice în care se regăsesc emoțional atât generația Z cât și adulții. Prin metodele de lucru abordate dar și prin complexitatea tehnologică a spectacolului, credem că proiectul va fi un succes pentru publicul țintă adresat.

Un scurt argument: care este motivația/mobilul care vă determină să faceți acest proiect

La nivel internațional arta secolului XXI este descrisă ca o formă de artă colectivă, în care autorul devine colectiv și arta performativă interdisciplinară. Inițiatorii acestui proiect sunt artiști tineri emergenți care aduc metode noi, occidentale în industria creativă din România și care lucrează în sistem de colectiv artistic transdisciplinar. Motivația pentru care facem acest proiect este credința noastră că un spectacol este mai mult decât o formă de exprimare a propriului stil, într-un mod egocentrist artistic, este o cercetare, un proces de scoatere la lumină a unui potențial invizibil, căutarea unei tensiuni creative în multiplele forme de colaps ale societății, integrarea aportului creator al mai multor artiști și mai ales folosirea potențialului public ca și co-creator. Suntem interesați să speculăm potențialul creativ al clipei de întâlnire, atât la nivel de narațiune scenică, dar și la nivel de interacțiune stilistică în echipă. Atât subiectul spectacolului cât și estetica în care este creat fac studiul de 3 ani de zile al colectivului Tangaj Dance, care lucrează cu aplicații ale științelor cognitive și ale tehnologiei în artă. Realizarea unor spectacole care cercetează problematici sociale actuale prin metode care propun îmbinarea sincretică dintre tehnologia interactivă și augmentarea senzorială a posibilităților interpretului este una dintre preocupările noastre actuale.

Colectivul este prezent din 2014 pe scena națională și internațională, privit ca un grup de artiști care folosește tehnologia corpului cu scop poetic, surprinzând frumusețea matematică a naturii. Colaborarea cu animatorul Codrin Iftodi a dat naștere unuia dintre cele mai populare spectacole din stagiunea Centrului Național al Dansului 2013 – 2014, spectacol care a călătorit în SUA și Europa. Alături de Tibor Cari am creat filmul Silent Places, prezentat în peste 30 de festivaluri din toată lumea. Colaborarea cu KOKTI visuals s-a deschis în 2014 și se continuă până în prezent, prin crearea unor performance-uri, instalații și video mapping-uri prezentate la New York, Viena, Istanbul, Cluj, Craiova etc. și concretizată anul acesta într-un proiect de colaborare – Intermedia Body care va face subiectul unei conferințe în celebrul festival Ars Electronica, în septembrie 2016. Împreună cu sound designerul și dansatorul Denis Bolborea, coregraful a descoperit o metodă pe care au numit-o the floating body, un corp care plutește în spațiu și care își creează real time un univers sonor, un corp urban, dinamic, fluid și defragmentat în același timp, care zboară paralel cu solul și poate aplica viteze pe mișcare în sistem filmic.

Colaborarea dintre coregraful Simona Deaconescu și regizorul Dragoș Mușoiu propune alăturarea unor estetici complementare, bazate pe teatrul fizic și epic, gestualitate integrată, suprarealism și abordare cinematografică în construcție. În mai 2016 cei doi au susținut un atelier de teatru cu adolescenți în cadrul Laboratorului de Teatrul Tânăr Relief, organizat de Teatrul Excelsior, descoperind o motivație comună și o fluiditate a colaborării în lucrul cu tinerii. Problematica culegerii și adaptării unor povești colective este un proces de dezvoltare a unei piese performative foarte discutat în momentul actual, o îmbinare între două realități în care sensurile se declină pluriartistic și în care efectul este unul extrasenzorial. Acest tip de proces face studiul artiștilor din echipă și preocuparea continuă de a crea spectacole adaptate unui public nou, avid de cunoștere și bombardat de informație, o întoarcere la emoție prin tehnologie, și prin folosirea tehnologiei ca element de contracarare a alienării sociale.

Detalii despre echipa de lucru ideală: actori, tehnicieni, sunet, lumină, decor, recuzită

Echipa de creație:

Simona Deaconescu (coregraf)

Dragoș Mușoiu (regizor)

Codrin Itfodi (animator)

KOTKI visuals (design sisteme interactive)

Tibor Cari (compozitor)

Denis Bolborea (sound designer)

Interpreți:

Se vor alege 6 – 8 interpreți, în proporții egale actori ai teatrului Țăndărică și colaboratori. Audiția se va realiza în primă fază în teatru, urmând a se completa în funcție de nevoie cu colaboratori. Având în vedere că ne dorim ca spectacolul să fie ușor de întreținut vor avea prioritate actorii teatrului.

Sunet, lumină și tehnicieni

Ne propunem să lucrăm cu echipa teatrului și să ne adaptăm la condițiile existente. Spectacolul va avea nevoie atât pe perioada repetițiilor de sunetistul teatrului și tehnicianul video. Membrii echipei de creație dețin cunoștințele tehnice folosirii aparaturii așadar în situații de criză sau lipsă de personal putem implementa tehnic spectacolul. Pentru designul de lumini suntem deschiși să colaborăm cu responsabilul din partea teatrului.

Scenografie: decor, recuzită, costume

Scenografia spectacolului constă în realizarea organismelor animate. Spectacolul conține o componentă tehnică imersivă care va fi integrată în scenografie. Aceasta este compusă din: senzori, aparate de manipulare a sunetului, videoproiector și un computer de pe care poate fi redată componenta video și la care pot fi legate componentele senzoriale. Cu toate că efectul realizării acestui sistem este unul impresionant costurile sunt destul de reduse comparativ cu realizarea unei scenografii convenționale de spectacol. Considerăm că tehnologia reprezintă o investiție mult mai fezabilă decât construirea de decoruri care nu pot fi refolosite în viitor. Costurile unui astfel de sistem (senzori si aparat de manipulare a sunetului) nu depășeste suma de 1000 de euro. Scenografia spectacolului va fi compusă dintr-un spațiu de proiecție care în combinație cu videoproiecția să dea un aspect de hologramă (material translucid sau transparent), dublat de o instalație minimală de lumină (becuri de diverse dimensiuni). În funcție de disponibilitățile financiare și de posibilitatea refolosirii unor materiale pe care le deține teatrul, decorul se dorește a fi unul modular, ușor și simplu de transportat. Costumele vor fi ancorate în realitatea cotidiană.

Pentru a fi realizat spectacolul necesită un minim de:

  • 6 – 8 lavaliere wireless / sau un microfon de captare puternic
  • 2 – 4 senzori kinect și arduino
  • 1 loop station și 1 sintetizator
  • 1 mixer de sunet (cu 6-8 canale) și sistem de boxe
  • 1 videoproiector
  • sistem de lumini

O analiză concisă asupra avantajelor și oportunităților pe care le are proiectul

  • noutatea conceptului proiectului în industria creativă din România prin integrarea unor subiecte și metode de lucru atractive pentru publicul țintă;
  • alinierea la tendințele internaționale în spectacolul contemporan;
  • realizarea unui spectacol sincretic in care sunt promovate mai multe forme de artă;
  • formarea unei echipe de specialiști în domeniu care garantează succesul realizării spectacolului și care au deja un public personal și recunoaștere națională și internațională;
  • spectacolul poate fi instalat și dezinstalat ușor facilitând plecarea în turnee și micșorând considerabil timpul de montare;
  • posibilitatea atragerii de fonduri suplimentare atât pe cultură, cât și pe integrare socială și dezvoltare de noi tehnologii (Asociația Tangaj Dance poate prelua rolul de co-producător și poate realiza aplicații la diverse fonduri folosindu-se de resurse proprii)
  • posibilitatea integrarii spectacolului în mai multe tipuri de festivaluri, atât pe teatru cât și pe dans și intermedia, fiind pasibil să fie prezentat atât în festivauri dedicate adulților cât și adolescenților;
  • prin natura componentelor spectacolului, proiectul va beneficia de multe materiale de promovare care rezultă prin însăși implementarea lui și nu necesită costuri suplimentare (video, foto, simulări interactive, animații scurte, teasere virale etc.);
  • folosirea resurselor proprii ale teatrului în multe dintre componentele tehnice ale spectacolului, reducând considerabil costul de producție și mai ales de redifuzare

O analiză a posibilelor puncte slabe (ori incomplete) care ar putea îngreuna implementarea/derularea proiectului

Riscuri și puncte slabeMetode de prevenire a riscurilor și diminuare a punctelor slabe
Subiectul este unul sensibil, presupunând colectarea de povești din medii cu grad ridicat de risc socialAu fost cartate și urmează a mai fi cartate canale de comunicare cu diverse entități specifice pentru grupurile targetate. Coregraful echipei a mai realizat proiecte în astfel de medii și o parte dintre facilitatori sunt deja parteneri cu care s-a colaborat anterior. Pentru a proteja identitatea adolescenților intervievați, pentru fiecare va fi creat un avatar (un personaj fictiv). Echipa de proiect are experiență de lucru în situații de risc, în proiectele anterioare: copiii cu dizabilități, tineri din penitenciare și cazuri cu risc social crescut.
Procesul de implementare al spectacolului este unul atipic pentru o producție de teatru, fiind nevoie de o muncă prealabilă de cercetare și colectare de date.Echipa și-a asumat acest aspect și este dispusă să investească timpul necesar. Pentru diminuarea riscului întârzierii producției se pot contacta voluntari care să ia interviuri sau se pot organiza interviuri sub formă de ateliere în care colectarea este colectivă. Scriptul piesei va fi realizat de regizor, coregraf și animator, în colaborare. Cei trei au experiență în realizarea de dramaturgie și scenariu.
Teatrul nu dispune de aparatura necesară implementării proiectului (senzori și aparate de manipulare a sunetului).Această aparatură are un cost redus. Modalitatea în care este ea integrată este motivul complexității tehnologice. Din această perspectivă am ales să lucrăm cu studioul KOTKI visuals, care este un precursor al acestei tehnologii, cu care am lucrat anterior și garantăm realizarea softului. Mai mult, echipa a implementat proiecte asemănătoare și deține deja soft-ul de implementare al interactivității, trebuie doar modificat patch-ul, reducând riscul deja cu 50 %.
În momentul de față nu există schițe de decor al spectacolului, ceea ce poate declanșa o problemă la nivel de buget.Decorul este unul neconvențional și își propune refolosirea unor materiale sau găsirea unor soluții alternative la construcțiile clasice. Elementele de decor sunt în mare parte suprafețe de proiecție de diverse densități și unghiuri de înclinare astfel încât să servească scopului de a avea o perspectivă tridimensională. Realizarea decorului se va face în paralel cu realizarea animației video.
Xeno_exercitiu-de-imaginatie

Scroll to Top
X