TEATRU CU ADOLESCENȚI
Un proverb chinezesc spune să plantezi orez, dacă planurile tale se întind pe perioada unui an, pomi dacă planurile tale privesc un deceniu sau să crești un copil, în cazul în care planurile tale se referă la toată viața. Educația asigură continuitatea și nivelul de evoluție al unei comunități, iar în acest sens trebuie să demonstreze spirit dinamic, în efortul continuu de a se adapta nevoilor și cerințelor. Din acest punct de vedere considerăm deosebit de importantă implementarea cursurilor cu specific teatral în sistemul educațional convențional, datorită caracterului complementar al acestora. Atelierul de teatru este în măsură să ofere soluții pentru îmbunătățirea perfomanțelor procesului educațional, în primul rând pentru că propune o abordare diferită asupra orei de curs, în sensul că presupune o participare activă a elevului pe întreaga perioadă a cursului, atenția este centrată pe comunicarea și colaborarea dintre membri, activitățile desfășurate sunt practice, iar evaluarea are un caracter obiectiv, procesul de evaluare presupunând un feed-back al întregului grup, fiind încurajată argumentarea, dar și autoevaluarea corectă, eliminându-se în acest fel noțiunea de eșec sau greșeală.
Cu alte cuvinte activitatea din cadrul unui atelier de teatru constituie un exercițiu deosebit de util pentru adolescentul aflat în perioada de cristalizare a personalității sale, în vederea pregătirii sale pentru integrarea în societate.
Martin Luther spunea că oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc și nu se cunosc pentru că nu comunică. Centrat pe această idee proiectul nostru își propune să stimuleze comunicarea între tineri, prin intermediul unor ateliere, structurate în așa fel încât fiecare curs să dezvolte o serie de aptitudini diferite; atelier de jocuri teatrale, atelier de teatru de animație, atelier de scriere dramatică. Acestea dezvoltă creativitatea, atenția, memoria, adaptabilitatea, spontaneitatea, controlul emoțional, și mai ales mijloacele de comunicare.
Proiectul pe care noi îl propunem se desfășoară pe parcursul unui an școlar, și este sistematizat în două etape, prima etapă dedicată atelierelor de teatru care au ca finalitate un spectacol destinat copiilor (grupa de vârstă 6-9 ani), și o a doua etapă care își propune realizarea unui spectacol destinat adolescenților. Ne propunem să încurajăm interacțiunea în rândul tinerilor, stimularea psiho-afectivă, dezvoltarea abilităților, precum și familiarizarea lor cu tehnici și concepte teatrale.
Prima etapă:
A doua etapă:* Deoarece stabilirea programului reprezentațiilor va fi condiționată de programul școlar al elevilor actori, propunem soluția dublei distribuții. Ca măsură suplimentară pentru evitarea situațiilor nedorite unul dintre traineri va putea dubla oricare dintre actori.
1 febr. 2017 – 20 februarie 2017: – stabilirea textului și a distribuției | 20 febr. 2017 – 30 aprilie: – 5 Ateliere de arta actorului – 5 Ateliere de animație – 10 repetiții de realizare a spectacolului pentru adolescenți | 1 mai 2017 – 15 iunie 2017 – 6 reprezentații ale spectacolului pentru adolescenți, urmate de sesiuni de dezbateri pe teme de interes – prezența la un festival de teatru de amatori – 8 Ateliere deschise – 4 Ateliere de arta actorului și 4 Ateliere de animație. |
Considerăm esențială această componentă a proiectului adresată exclusiv adolescenților, din mai multe puncte de vedere. În primul rând faptul că tinerii reprezintă o categorie de public dezavantajată prin numărul redus de producții care li se adresează, la nivelul municipiului București fiind peste 70.000 de elevi de liceu.
În al doilea rând perspectivele oferite de un sistem educațional convențional tot mai depășit ne atrag atenția asupra nevoii de a educa viitorul consumator de cultură. Într-o societate din ce în ce mai neputincioasă în a oferi modele comportamentale viabile, aflată în plină expansiune tehnologică, adolescentul are nevoie de activități capabile să îi satisfacă așteptările și să îi ofere echilibru și identitate.
Sesiunile de dezbateri organizate după reprezentațiile spectacolului adresat adolescenților, dezbateri moderate de către invitați, psihologi, profesori, actori, pe teme de interes în rândurile adolescenților, se impun ca o necesitate dacă ne propunem să atragem acest segment de public în sala de teatru, deoarece avem nevoie mai întâi să le cunoaștem așteptările, dacă vrem să le și îndeplinim sau, de ce nu, să le și depășim.
Pe de altă parte, aceste activități, promovate corespunzător în mediul online, radio, locații frecventate de către tineri și instituții de învățământ, ar face din Teatrul Țăndărică un adevărat pol de interes în rândul tinerilor, în perspectivă acest lucru asigurând publicul adult Teatrului în următorii 3-5 ani.
Adolescentul
Pentru desfășurarea proiectului în condiții optime se impun câteva precizări referitoare la beneficiarul central, adolescentul.
”Cunoașterea particularităților vârstelor școlare este o condiție esențială a desfășurării unui proces educativ de calitate…”. [1]În acest sens trainerul care urmează să susțină un atelier de teatru în cadrul unui grup format din elevi este obligat să cunoască elementele care definesc universul individului cu care va lucra. Adolescența reprezintă cea de-a treia mare etapă a vârstelor școlare, sistematizate astfel:
- 7-11 ani – școlarul mic
- 12-15 ani – preadolescența
- 16-18 ani – adolescența.
Dezvoltarea psihică, achizițiile psihologice și implicațiile educative ale cunoașterii sunt cele trei perspective din care sunt analizate vârstele școlare. Din punct de vedere fiziologic adolescentul ”se confruntă (…) cu schimbări rapide ale aspectului fizic, cu creșteri bruște și explozive și inegale în greutate și înălțime. În această perioadă se ajunge la deplina maturitate sexuală (biologică). Adolescentul se preocupă intens de felul cum arată, iar unele probleme precum apariția acneei, perceperea greutății corporale, dinții neregulați pot deveni probleme existențiale pentru el, determinându-i complexe puternice. (…) Interesul pentru sexul opus crește.” [2]
La această vârstă complexele sunt, de cele mai multe ori, extrem de vizibile, dar și extrem de nocive pentru dezvoltarea adolescentului. Am întâlnit în multe rânduri adolescenți măcinați de complexe, din cele mai diverse, de la greutate și până la apartenență etnică. De regulă acestea nu prezintă dificultăți în gestionarea lor, atelierul de teatru plecând tocmai de la premisa cunoașterii și acceptării partenerilor de joc, ca necesitate pentru reușita colectivă. Atunci când adolescentul înțelege faptul că frustrările sale nu sunt singulare, etapa critică este deja depășită.
Păstrând linia dezvoltării fizice a adolescentului, atelierul de teatru contribuie în mod decisiv și la dezvoltarea fizică, cele mai multe dintre jocurile desfășurate bazându-se pe mișcare. De asemenea momentul care deschide atelierul este încălzirea care cuprinde elemente de destindere a mușchilor, exerciții de pregătire a articulațiilor, exerciții de încălzire a vocii, stretching, împreună contribuind la dezvoltarea armonioasă a adolescentului.
Din punct de vedere psihologic adolescentul este caracterizat prin confuzia identitară. ”Studiile de psihologia vârstelor consemnează că adolescența este vârsta unei adevărate explozii a intereselor de cunoaștere – științifice, tehnice, artistice, politico-sociale, filosofice, profesionale, adolescentul urmărind să descopere valorile general umane și, mai departe, prin intermediul lor să-și găsească valoarea proprie. Interesele multiple ale adolescentului determină atracția sa către literatură, artă, știință, diverse hobby-uri.” [3]Această diversificare a intereselor adolescentului presupune necesitatea unui schimb de informații semnificativ mai mare.
”Adolescentul dobândește abilități cognitive deosebite, inclusiv capacități superioare perceptive și de reprezentare, care îi permit să gândească sistematic și logic, să avanseze prelucrări algoritmice și euristice ale diverselor situații problematice cu care se confruntă. El folosește raționamente de tip ipotetico-deductiv, care implică relevarea ipotezelor de rezolvare a unei situații problematice și formularea logică, sistematică, a unui plan pentru identificarea soluției corecte. Cu alte cuvinte, sub influența intensificării solicitărilor educaționale, deprinderile lui intelectuale pot ajunge la perfomanțe apreciabile…” [4]Din acest punct de vedere atelierul de teatru vine în întâmpinare prin lansarea unor provocări capabile să stimuleze evoluția psihologică a adolescentului. Sarcina pe care un cursant o poate primi spre rezolvare în cadrul unui joc atinge în multe cazuri un nivel semnificativ de complexitate, solicitându-i un anumit nivel de concentrare.
Din punct de vedere afectiv adolescentul traversează etapa experimentării de roluri sociale, acest exercițiu desfășurându-se în buclă sub diferite forme până la cristalizarea personalității sale. Identitatea adolescentului metamorfozează în funcție de contextul în care se găsește, uneori acest tangaj împreună cu fluctuațiile stimei de sine fiind în măsură să genereze unele probleme emoționale. ”Stima de sine reflectă raționamentul tânărului în ceea ce privește competența profesională, atractivitatea sa, acceptarea sa de către ceilalți, succesul școlar, sportiv și interpersonal.” [5]
În acest sens jocurile desfășurate în cadrul atelierelor de arta actorului antrenează tocmai această căutare a eului.
Odată cu acest proces de cristalizare a personalității se manifestă o tendință tot mai accentuată de a dezvolta relații cu persoanele de vârsta sa, în timp ce legătura cu familia se răcește semnificativ. Această nevoie de a aparține la un grup format din indivizi apropiați ca vârstă se explică și prin căutarea unor relații de prietenie adevărată.
Atelierele. Structură și obiective.
Atelierul de Arta Actorului
Atelierul de Arta Actorului, susținut cu elevi, are ca scop principal dezvoltarea identității. Prin jocurile teatrale fiecare participant este ghidat spre libertatea de a fi el însuși și de a comunica în mod real într-un context care îi stimulează imaginația. Vârsta adolescenței, etapă a descoperirilor și a formării viitorului adult, regăsește în cadrul atelierului de teatru un spațiu de exersare, de antrenare a încrederii în forțele proprii, a toleranței și a empatiei.
Pornind de la ideea Violei Spolin conform căreia oricine poate juca teatru și poate deveni “apt pentru scenă”, atelierele propuse de noi vor urmări un anumit nivel de profesionalizare a elevilor participanți, astfel încât să devină capabili de a susține un act artistic în fața unui public.
Atmosfera din cadrul atelierelor de Arta actorului trebuie să fie una de experimentare, unde nimeni nu greșește și fiecare este liber să rezolve scopul unui joc în felul său. Aprobarea și dezaprobarea sunt eliminate, astfel încât frica de a greși, sau laudele asupra unei singure persoane din grup nu vor mai îngrădi spontaneitatea elevilor.
Jocul este o formă naturală și prin el aptitudinile se dezvoltă în mod organic.
Exercițiile de vorbire scenică nu vor lipsi din cadrul Atelierelor de Arta actorului, prin intermediul lor elevii reușind să își îmbunătățească vorbirea, postura, capacitatea de a-și adapta tonul și volumul vocii în funcție de factori externi (mărimea sălii, distanța față de public).
În urma acestor ateliere elevii-actori vor înregistra progrese substanțiale în următoarele direcții:
Comunicarea | Atenția | Spiritul de echipă | Memoria |
Orientarea în spațiu | Imaginația | Capacitatea de a urmări un scop | Spontaneitatea |
*Anexa 1 – Strucura unui Atelier de Arta actorului.
Atelierul de clovnerie
De ce să fii un clovn? În primul rând pentru că tehnicile de bază ale clovneriei potențează abilitățile acumulate în timpul atelierelor de Arta Actorului, dezvoltând într-un mod armonios fizicalizarea, contactul direct cu publicul și bineînțeles improvizația.
În clovnerie, ca și în teatru, cea mai importantă regulă se referă la a nu plictisi spectatorul. În acest sens, prin exercițiile care îmbină tehnici de clovnerie elevii-actori vor deveni mai siguri pe ei, vor învăța să nu le fie teamă de contactul vizual direct cu publicul (regula de bază la clovni), să nu le fie teamă de a face ceva greșit (un clovn se bucură și atunci când greșește), și poate cel mai important, să gestioneze situațiile care prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate.
Atunci cand ești clovn nu trebuie să fii deștept, cool sau frumos, iar acest lucru este în măsură să înlăture presiunea. Clovnul trăiește într-o lume a uimirii continue, unde întrebarea “de ce” nu există. Universul clovnului este guvernat de o serie de asocieri libere si perpetue.
Clovnul oferă o perspectivă nouă asupra lumii, impregnată de joc și veselie. Un clovn nu ține cont de scenarii, text, sau alte convenții teatrale, unicul său scop fiind amuzamentul publicului.
Asumarea acestor principii care stau la baza clovneriei oferă cursanților o serie de mijloace în abordarea oricărui gen de rol.
Atelierul de clovnerie stimulează capacitatea de improvizație și anihilează teama de ridicol, deoarece clovnul este singura expresie a stupidității și naivității acceptabilă din punct de vedere social.
Nasul rosu, simbol al clovnului și în acelașți timp cea mai mică mască din lume, are un efect imediat asupra celui care îl poartă, dar și asupra celorlalți. Deși este doar un nas, conferă intimitatea din spatele unei măști de mari dimensiuni, iar această intimitate potențează imaginația, dar și abilitatea de a citi mult mai atent expresia de dincolo de mască.
Atelierele de clovnerie își propun să stimuleze progresul cursanților în următoarele direcții:
Spontaneitatea | Abilitatea de a improviza | Relația cu publicul |
Claritatea și siguranța în luarea deciziilor | Încrederea în sine | Atenția |
* Anexa 2 – Structura unui Atelier de Clovnerie
Atelierul de Animație
Animația, sau arta plastică în mișcare, reprezintă procesul prin care un obiect, creație unui artist plastic, este investit cu sens prin mișcarea imprimată asupra sa de către un mânuitor. Atestată documentar prin descoperiri arheologice, datate în Preistorie, acțiunea prin care o păpușă capătă viață continuă să manifeste o atracție deosebită și în prezent. Multitudinea de mijloace de expresie aparținând Teatrului de Animație oferă o gamă largă de exerciții pentru atelierele de animație. De la sistemele de mânuire consacrate, marioneta cu fire, păpușa bi-ba-bo, păpușa wayang, păpușa compusă sau teatrul de umbre, și până la exercițiile de animație cu mâna liberă sau materiale consumabile, fiecare element constituie o etapă în familiarizarea elevilor cu tehnica teatrului de animație.
Atelierele de animație, structurate astfel încât să ofere informații esențiale despre fiecare sistem prezentat, sunt în măsură să asigure, într-un context bazat pe joc și experimentare, premisele spectacolelor realizate în cadrul proiectului.
Din punct de vedere structural, în cadrul atelierelor de animație se vor aprofunda, pe lângă noțiunile de interes general, următoarele teme:
– Exerciții de animație cu mâna liberă – etapă introductivă în care elevii sunt familiarizați cu principiile animației
– Păpușa bi-ba-bo – elemente de construcție și dinamica teatrului de păpuși
– Marioneta cu fire – clasică și neconvențională.
– Păpușa compusă
– Teatrul de umbre – tehnica teatrului de umbre, principiile de realizare, construcția siluetelor și animarea lor.
Exercițiile de construcție, improvizație și mânuire desfășurate în cadrul atelierelor urmăresc dezvoltarea abilităților cursanților după cum urmează:
Imaginația | Coordonarea | Atenția | Concentrarea |
Dexteritatea | Spiritul ludic | Spontaneitatea | Relaționarea |
* Anexa 3 – Structura unui Atelier de Animație
Spectacolul adresat copiilor va fi conceput pe baza grupului de adolescenți selectat, ținându-se cont de potențialul lor și urmărindu-se, pe cât posibil, valorificarea acestui potențial. Pentru a evita situațiile delicate avem în vedere o serie de texte clasice, printre care Capra cu trei iezi, Cei trei purceluși, Ursul păcălit de vulpe, Scufița Roșie, texte adaptabile unui concept pe care l-am numit Valiza cu păpuși. Pe scurt, valiza este un dispozitiv conceput astfel încât să conțină o varietate de mijloace ale teatrului de animație, oferind astfel soluții pentru rezolvări scenice inedite. Valiza cu păpuși nu are doar caracter practic, prin mobilitatea deosebită pe care o oferă spectacolului, ci și capacitatea de a se impune ca brand. Spectacolele care încap într-un geamantan se pot impune pe piața animației pentru copii, prin elementul inedit și recognoscibil. De asemenea ineditul nu constă doar în valiza cu păpuși, ci și în povestea-cadru, concepută astfel încât micii spectatori să îi perceapă pe elevii-actori ca pe niște frați mai mari, adevărați tovarăși de joacă, împreună cu care dezbat, acolo unde este cazul, poveștile prezentate.
Valiza cu păpuși este soluția pe care am găsit-o atunci când ne-am gândit la continuitatea acestui proiect. În funcție de complexitatea mijloacelor de expresie utilizate în spectacol, numărul valizelor poate varia de la una pâna la trei bucăți. O valiză conține, după caz, un ecran de proiecție pentru teatrul de umbre demontabil, o sursă de lumină, siluete, două păpuși bi-ba-bo, elemente de recuzită și o marionetă. De asemenea capacul valizei este realizat dintr-un material de culoare închisă (piele), pe care se poate desena cu cretă colorată.
Valiza cu păpuși oferă și o altă posibilitate de dezvoltare a acestui proiect, în sensul producerii în serie a unei valize-standard, dotate cu un kit de teatru de umbre, kit de construcție pentru două păpuși bi-ba-bo și o marionetă. Produsul va fi prezentat în cadrul instituțiilor de învățământ, iar profesorii interesați vor avea ocazia să urmeze un workshop desfășurat în acest sens. Această valiză-standard va putea fi utilizată de către profesor în cadrul cursurilor pentru activități creative și, de ce nu, recreative.
Oportunități
Proiectul pe care noi îl propunem se distinge, în primul rând, prin numărul mare de beneficiari, estimat de către noi, pentru primul an de implementare, în jurul cifrei de 1300 de persoane, grupat după cum urmează:
– 30 de reprezentații spectacol pentru copii x 30 de spectatori – 900 spectatori.
– 6 reprezentații spectacol pentru adolescenți x 50 de spectatori – 300 spectatori.
– 12 – 20 de adolescenți – grupul de lucru.
– 8 Ateliere deschise x 10 participanți – 80 elevi.
De asemenea trebuie să ținem cont de posibilitățile reale de a continua și dezvolta acest proiect în anul școlar 2017 – 2018, perioadă în care numărul de beneficiari ar putea ajunge la cifra de 2000 – 2500.
Costurile reduse pentru amploarea acestui proiect constituie un real avantaj. Calculele estimate de către noi plasează investiția totală la suma de 43.600 ron.
Producție spectacole | 15.000 ron |
Onorariu traineri | 21.600 ron |
Invitați | 1800 ron |
Promovare (flyere, social media, radio) | 2200 ron |
Consumabile ateliere | 3000 ron |
TOTAL : 43.600 ro
Relevanța acestui proiect constă, în primul rând, în nevoia individului de a comunica, acest aspect fiind definitoriu în procesul extrem de complex al dezvoltării tinerilor. Teatrul are capacitatea de a educa, nu atât în sensul strict al cuvântului, cât a influența într-un mod pozitiv personalitatea adolescenților, a îi familiariza cu lucrul în echipă și a le capacita atenția asupra celor din jur și asupra lor înșiși. Teatrul este capabil să elimine bariere și oferă șansa adolescentului rebel de a-și manifesta libertatea personală, adaptându-se și integrându-se în același timp în societate.
Suntem extrem de motivați să demarăm acest proiect deoarece suntem convinși de utilitatea sa în plan social, tinerii reprezentând principala resursă a unei comunități. În acest sens, ne dorim ca prin implicarea noastră în educația tinerilor să facem lumea puțin mai bună.
ANEXA 1
Atelier numărul
-1 –
xx.xx.xxxx
Unde:
Obiectivelele atelierului:
La sfârșitul atelierului participanții: 12
Timp estimat: 120min( 10 minute pauza)
Desfăşurarea pas cu pas şi metodologia:
1. | Incalzire pe muzica | 10 min | Primele minute ale inceperii atelierului sunt destinate incalzirii. Scopul nu este doar acela de a ne „trezii” corpul ci si un punct stabil prin care vom trece la inceputul fiecarui atelier. Cu aceasta constanta, elevii se vor obisnuii sa isi lase grijile in afara atelierului si sa fie pregatiti pentru aceasta noua activitate. Incalzirea se va face pe muzica. | Mihaela |
2. | Constientizarea respiratiei | 15 min | Identificarea diafragmei prin exercitiul” sa respiram ca un caine”. Gafaitul asemanator cu cel al unui caine este un exercitiu foarte rapid pentru localizarea diafragmei. Cu mainile pe abdomen , gafaim cat mai tare, astfel simtim unde se afla diafragma. Cea care ne ajuta sa vormim mult mai clar si mult la usor, fara sa ne distrugem corzile vocale. | Mihaela |
3. | Incalzirea Vocii | 10 min | Cerc. Ne alegem fiecare un punct imaginar opus noua, si impreuna emitem vocala A continuu, tintind spre acel punct. Repetam cu fiecare vocala | |
4. | Expunerea | 20 min | Grupul se imparte in doua parti egale.O parte va merge sa se alinieze pe scna, celalta parte va ramane public in sala. Fiecare grup are scopul sa se observe foarte bine reciproc. Indicatie pe parcurs” Noi va urmarim pe voi, iar voi ne urmariti pe noi”. Cand cei de pe scena ajung sa simta un anumit grad de disconfort datorat privirilor publicului, se da o sarcina usor de indeplinit. (cum ar fi numaratul lampilor,scaunelor..etc). Atunci cand ei isi urmaresc noul scop, inconfortul dispare. Dupa ce ambele grupe au trecut prin ambele posturi,sunt intrebati despre experienta avuta si lasati sa descopere tot ce au simtit. | |
5. | Pauza | 10 min | Mihaela | |
6. | Oglinda | 10 min | Echipe de cate 2, A si B .Toate echipele joaca simultan. A si B stau fata in fata. A reflecta toate miscarile initiate de B, din cap pana in picioara, incluzand expresia fetei. Dupa un timp rolurile se inverseaza. | Mihaela |
7. | Energizare | 5 min | Scuturam toate membrele, pe timpi de la 10 la 1, numarand cu voce tare, incepand cu mana stanga, mana dreapta,piciorul stang piciorul drept. Numaratoarea trebuie sa fie la fel de alerta ca si miscarea in sine,si scopul este sa se auda un singur glas. | Mihaela |
8. | Jocul „ Si..Si” | 20 min | Se lucreaza in perechi A si B pe rand. A face gestul simplu de a bate din palme. B spune „Si” ceea ce inseamna sa dezvolte acctiunea. A trebuie sa dezvolte acciunea facand primul lucru care ii trece prin minte. Acest joc isi are bazele in teatrul de improvizatie si ajuta la descoperirea jocului din joc, la viteza de reactie si adaptabilitate la tot ce ne inconjoara. | Mihaela |
9. | Ice breaker. | 20 min | Fiecare elev trebuie sa se gandeasca care a fost cea mai neobisnuita intalmplare din viata lui si sa o povesteasca celorlalti. Daca si altcineva din grup a avut o experienta asemanatoare. Trebuie sa gaseasca altceva nebisnuit de povestit. Acest prim exercitiu de a vorbii in fata celorlalti, pe o tema data, uneste grupul, si este util si pentru observarea personalitatii fiecarui participant. | Mihaela |
ANEXA 2
Atelier numărul
-1 –
xx.xx.xxxx
Unde:
Obiectivelele atelierului:
La sfârșitul atelierului participanții: 12
Timp estimat: 120min( 10 minute pauza)
Desfăşurarea pas cu pas şi metodologia:
1. | Facem cunostinta cu nasul rosu | 10min | Fiecare participant sta cu ochii inchisi si primeste in palma un nas rosu.Sunt incurajati sa simta textura lui, forma, si sa isi imagineze ca acel micut obiect poate fi poarta spre o libertate totala, singura regula este sa crezi in puterea lui de a te transforma..etc | Nas de clovn pentru fiecare participant | Mihaela |
2. | Mersul de clovn | 30min | Dupa ce isi vor pune nasul rosu, participantii sunt incurajati sa se plimbe prin spatiul de joc, sa acopere tot spatiul, apoi sunt incurajati sa exagereze fiecare miscare pe care o fac. Sa scoata pieptul in fata. Sa mearga cu genunchii foarte scosi in fata. Sa mearga cu bazinul in fata. Cu posteriorul exagerat in spate. Apoi se dau indicatii cum ar fi: Picioarele tale sunt foarte timide! Te mananca foarte tare pielea si nu poti sa te scarpini! Umerii tai se lupta intre ei! Capul tau este foarte nervos! Si alte indicatii care sa incurajeze cat mai multe tipuri de fizicalizare. Fiecare participant trebuie sa gaseasca mersul potrivit clovnului pe care il intruchipeaza. | Mihaela | |
3. | Fa-ne cunostinta cu clovnul tau | 20min | Fiecare clovn trebuie sa intre pe rand in spatiul de joc, sa salute si sa faca contact vizual cu fiecare persoana care se afla in sala | ||
4. | Pauza | 10 min | |||
5. | Gasirea clovnului sef(clovnul Alb) | 25min | Cei care se considera inteligenti din grup sunt rugati sa ridice mana. Apoi in grupuri de 2 sau 3, cei inteligenti sunt pusi sa-i invete pe ceilalti sa faca o activitate. Ex: sa aranjeze scaunele gramada sau orice activitate practica clara. Le spun ca trebuie sa se asigure ca cei mai putin inteligenti fac treaba foarte bine, si sa se foloseasca de puterea lor de sefi. Fara a vorbii insa in cuvinte articulate. Daca cei care sunt pusi sefi esueaza, rolurile se shimba, pana ajung toti sa isi conduca echipa. Este foarte important sa depistam clovnul-sef deoarece el este catalizatorul urmatoarelor conflicte dramatice. | Mihaela | |
6. | Improvizatie Clovn-Sef – August | 25 | In perechi de cate 2, un clovn-sef si un August, au urmatoarele replici: Clovnul-Sef: August, ce am eu aici? August-(spune orice) Clovnul-Sef: te-ai uitat | Mihaela |
ANEXA 3
Atelier numărul
-1 –
xx.xx.xxxx
Unde:
Obiectivelele atelierului:
La sfârșitul atelierului participanții: 12
Timp estimat: 120min( 10 minute pauza)
Desfăşurarea pas cu pas şi metodologia:
1. | Incalzire pe muzica | 10min | Prima parte a atelierului – urmareste pregatirea cursantilor pentru exercitii, dar in acelasi timp isi propune si delimitarea cursului de celelalte activitati ale zilei. Se contureaza atmosfera de lucru. | George | |
2. | Incalzirea mainilor | 10min | Exercitii specifice de incalzire a bratelor, palmelor si degetelor. | George | |
3. | Samurai cu palmele | 15min | Acest joc este adaptat astfel incat jucatorii sa se implice in cadrul jocului doar cu ajutorul palmelor. Fiecare palma reprezinta un jucator. In prima parte a jocului fiecare cursant participa in cadrul jocului cu o singura palma, urmand ca in etapa a doua a jocului fiecare elev sa participe cu ambele palme, in felul acesta nivelul de complexitate al jocului crescand exponential. | ||
4. | Manuirea unei marionete in trei | 20min | Grupul se imparte in patru echipe de cate trei elevi. Fiecare echipa va primi sarcina de a efectua o actiune cu marioneta. Fiecare elev va manui, pe rand, capul, mainile, respectiv picioarele. Dupa o sesiune de lucru, elevii isi vor impartasi impresia despre nivelul de dificultate al celor trei ipostaze. | 1,2 marionete | |
5. | Pauza | 10min | |||
6. | Energizare | 5 min | Scuturam toate membrele, pe timpi de la 10 la 1, numarand cu voce tare, incepand cu mana stanga, mana dreapta,piciorul stang piciorul drept. Numaratoarea trebuie sa fie la fel de alerta ca si miscarea in sine,si scopul este sa se auda un singur glas. | George | |
7. | Schimba natura obiectului | 15 min | Un obiect, de exemplu un creion, trece pe la fiecare elev. Acesta trebuie sa mimeze o actiune cu acel obiect, schimband de fiecare data natura obiectului. Se urmareste stimularea creativitatii si spontaneitatii cursantilor. | Creion | George |
8. | Improvizatie cu obiect | 25min | Se va pune la dispozitia elevilor un numar de obiecte din care fiecare trebuie sa isi aleaga unul singur. Apoi, fiecare cursant va avea sarcina de a improviza un moment de 30 – 50 de secunde cu obiectul respectiv. Se urmareste prin acest exercitiu capacitatea cursantilor de a intui posibilitatile de reprezentare ale obiectelor si familiarizarea lor cu principiile animatiei. | 12-15 obiecte | George |
9. | Comunicarea impresiilor | 10 min | Fiecare cursant isi va impartasi impresiile referitoare la exercitiile efectuate. Feedbackul este extrem de pretios pentru trainer, in masura in care ii poate oferi solutii pentru imbunatatirea experientei. | George |
[1] Camelia Popa, Introducere în Psihologia Educației, Edit. Univ. Naționale de Muzică, București, 2013, pag. 113
[2] Camelia Popa, Introducere în Psihologia Educației, Edit. Univ. Naționale de Muzică, București, 2013, pag. 114
[3] Camelia Popa, Introducere în Psihologia Educației, Edit. Univ. Naționale de Muzică, București, 2013, pag. 116
[4] Camelia Popa, Introducere în Psihologia Educației, Edit. Univ. Naționale de Muzică, București, 2013, pag. 118
[5] Camelia Popa, Introducere în Psihologia Educației, Edit. Univ. Naționale de Muzică, București, 2013, pag. 119