Conferință susținută de Octavian Saiu
Luni, 21 noiembrie 2016, ora 18.00, în cadrul Festivalului Internațional al Teatrului Contemporan de Animație ImPuls.
Teatrul contemporan pare a fi devenit un univers al tuturor posibilităților de expresie. Modelul clasic al piesei puse în scenă este, deseori, înlocuit de formule eterogene, care îmbină poezia și proiecțiile video, instalațiile și limbajul de tip „performance”. O nouă definiție a artelor spectacolului se impune. Cu atât mai mult cu cât ea are scopul de a reflecta o realitate culturală în care ideea de autor capătă o cu totul altă valoare. Regia contemporană este dominată de figuri complexe, personalități care refuză să adere la metodele convenționale și se recomandă ca făuritori deplini ai propriilor opere. În acest tip de teatralitate, prezența corpului uman e de multe ori însoțită și chiar amplificată de animație, de obiecte aduse la viață pe scenă și integrate în spectacol ca prelungiri ale unei vocații auctoriale ce se sustrage de fapt termenului de regie și devine creație pură.
Pornind de la aspirațiile teoretice ale lui Heinrich von Kleist și Edward Gordon Craig, și incluzând trimiteri la viziunea unică a lui Tadeusz Kantor, această conferință va aborda problematica amplă a teatrului de autor din perspectiva relației între regie și animație, mereu mediată de ființa vie a actorului. Va fi vorba despre un model de vizualitate contemporană în care obiectele sunt metafore emblematice ale identității creatorului, iar animația, o soluție de a controla spațiul scenic, de a-l revendica în chipul cel mai categoric. Prin structuri narative sau prin procedee post-dramatice, arta regiei înțeleasă ca mărturisire de sine convertește materia în imagine pentru a oferi spectatorului acces la universul artistului-autor oglindit de obiecte, de păpuși sau marionete. Și așa, animația devine un autoportret simbolic strecurat în realitatea cea mai concretă a teatrului.
