LAMPA LUI ALLADIN

A fost cândva, în vechimea vremilor şi în curgerea vârstelor şi a clipelor, într-o cetate, un ins care era croitor de meserie şi sărac ca stare. Si insul acela avea un fiu pe nume Aladdin, un băiat întru totul netrebnic la învătătură şi care, din copilăria lui, părea să fie un derbedeu şi un leneş.
Când ajunse la vârsta de zece ani, taică-său vroi mai întâi să-l dea să înveţe vreo meserie mai de fală; dar, cum era foarte sărac, nu putu să facă faţă cheltuielilor cu învătătura şi trebui să se mulţumească să-l ia pe copil la el la croitorie, ca să-l deprindă cu meseria lui, lucrul cu acul. Însă, Aladdin, care era un copil dedat să zburde necurmat cu copiii din mahala, nu se putu sili să stea măcar o zi în croitorie. Dimpotrivă! în loc să ia seama la lucru, pândea clipita când tatăl său era nevoit fie să lipsească pentru vreo treabă, fie să întoarcă spatele ca să vadă de vreun musteriu, şi îşi lua iute tălpăşiţa şi da fuga să se înhăiteze pe uliţe şi prin grădini cu haimanalele de seama şi de teapa lui. Şi iacă-aşa era purtarea acelei lichele care nu vroia nici să asculte de părinţii săi, nici să învete meseria de croitor. Încât tătâne-său, tare mâhnit şi deznădăjduit că are un fiu pornit spre toate ticăloşiile, până la urmă ridică mâinile de pe el şi îl lăsă în voia stricăciunii lui; şi, de durere, căzu la boală şi muri. Ci lucrul acesta nu îl lecui pe Alladin de proasta lui purtare.Spectacolul surprinde momentul când Alladin este rugat de derviş să se ducă să aducă o lampă fermecată, aflată într-o peşteră. De aici, decurg tot felul de aventuri, pline de haz. Noutatea este perfecta integrare a tehnicii digitale în structura spectacolului .