FRUMOASA ŞI BESTIA

spectacol copii

Informatii spectacol

Regia:

Cristian Pepino

Scenografia:

Cristina Pepino

Muzica:

Dan Bălan

Distributia:

Cristian Mitescu, Gratiela Stefan Ene, Daniel Stanciu, Victor Bucur, Mariana Zaharia, Liliana Gavrilescu, Claudiu Iordan, Dora Ortelecan Dumitrescu, Marin Fagu, Ioana Chelaru Popovici.

Vârsta:

5 - 12 ani

Data premierei:

9 martie 2001

Durata:

60 min

A fost odată o fată bună şi cuminte, care nu visa averi, precum surorile ei. Îşi dorea aventură. Ceea ce a şi găsit. Pentru a-şi salva tatăl, ea a trăit o perioadă într-un castel magic cu o fiară misterioasă. După această experienţă şi-a descoperit propriul ei suflet, sensul prieteniei şi al dragoste
Cine este Bestia? Un prinţ tânăr şi frumos, transformat de o vrajă într-o fiară sălbatică şi condamnat să trăiască astfel până când o fată avea să se îndrăgostească de el. Basmul are la bază motivul omului transformat în animal, pentru ca apoi, în urma unor sacrificii, să redevină om. Toţi copiii între 5 şi 12 ani sunt aşteptaţi la Teatrul ŢĂNDĂRICĂ de Frumoasă şi Bestie, pentru a fi martorii unui „spectacol surpriză" şi pentru a trăi „un izvor de emoţii proaspete şi adânci, o bucurie autentică" (Ion PARHON, „România liberă").„Frumoasa şi Bestia" este unul dintre cele mai celebre basme, aproape la fel de cunoscut precum „Cenuşăreasa" şi „Frumoasa din pădurea adormită". Mulţi copii preferă această poveste altora pentru că ea conţine aventura unui prinţ fermecător şi straniu totodată, servitori nevăzuţi şi multe elemente magice. „Frumoasa şi Bestia" este una dintre puţinele poveşti în care personajele principale, înainte de a se îndrăgosti, se cunosc foarte bine, pătrund unul în sufletul celuilalt. Spre deosebire de „Cenuşăreasa", unde este vorba de dragoste la prima vedere sau de „Frumoasa din pădurea adormită" în care eroina se îndrăgosteşte după un singur sărut, Frumoasa petrece ceva timp în preajma Bestiei, îi îndrăgeşte sufletul, iar apoi, ca o răsplată, vraja se risipeşte şi ea vede că are motive să-i îndrăgească şi chipul. Adevăratul mesaj al poveştii, pe lângă cel care spune că dragostea adevărată învinge întotdeauna, este acela că adevărata frumuseţe trebuie căutată în interiorul fiecăruia dintre noi.Versiuni celebre ale poveştiiPrima versiune i-a aparţinut Gabriellei de Villeneuve şi a fost publicată în 1740 în „Le jeune américuaine et les contes marins". Este interesant că aici Bestia nu ia chip de om decât după noaptea nunţii sale cu Frumoasa! Versiunea cea mai cunoscută a poveştii este cea semnată de Jeanne-Marie Le Prince de Beaumont, publicată prima dată în 1756. Ea a înlăturat multe părţi din scrierea Gabriellei Villeneuve, dar păstrează toate elementele magice (cufărul de aur, oglinda magică, inelul fermecat). Din secolul al XVIII-lea au fost mulţi cei care au încercat să rescrie acest basm fie sub formă de poveste, piesă de teatru sau poem. Un exemplu îl reprezintă „Frumoasa" lui Robin McKinley, fascinantă şi deosebit de romantică. În ultimul secol povestea a cunoscut numeroase ecranizări. Se detaşează cea a lui Jean Cocteau din 1946 şi apoi, mai recent, filmul lui Disney.Jeanne-Marie Leprince De Beaumont (1711-1780)s-a mutat din ţara sa de origine - Franţa - în Anglia în 1745, iar de aici în Austria în 1764. Este autoarea a peste 70 de volume, era foare bine văzută de lumea literară şi artistică a timpului, dar astăzi nu este cunoscută decât pentru versiunea pe care o semnează a basmului „Frumoasa şi Bestia" .

Presa despre

„ [...] Spectacolul reprezintă o surpriză, un izvor de emoţii proaspete şi adânci, o bucurie autentică pentru toţi cei din sală [...] Motivul? Magia lui Cristian Pepino, regizorul-emblemă al acestui teatru, un poet şi un histrion al păpuşilor [...] Succesul reprezentaţiei îşi află însă o motivaţie pilduitoare şi în scenografia Cristinei Pepino, în pitorescul seducător al personajelor ori în simplitatea elegantă şi, în acelaşi timp, sugestivă a decorului [...]."
(Ion PARHON, „România liberă", 21 martie 2001)

„ [...] mai presus de toate e arta de a crea un spectacol în care actorii văzuţi şi nevăzuţi, păpuşi şi măşti, într-o animaţie condusă cu pricepere şi într-un ritm generator de tensiune, într-un joc de sunet şi lumină abil dirijat, contribuind la alternanţa dintre real şi fantastic, reuşesc să menţină interesul neîntrerupt al publicului."
(Margareta BĂRBUŢĂ, „Scena", aprilie 2001)

„O poveste simplă, cu un final fericit şi o semnificaţie pedagogică aplicată neostentativ. Am descoperit iarăşi o trupă de actori păpuşari entuziastă, talentată şi dăruită pentru acest gen de teatru. Scenografia semnată de Cristina Pepino şi soluţiile regizorale au provocat de multe ori publicul la aplauze la scenă deschisă, subliniind în acest mod momentele de surpriză şi iluzie vizuală, frumuseţea şi expresivitatea păpuşilor, plus cromatica impecabilă folosită atât la costume cât şi la păpuşi."
(Dan Marius ZARAFESCU, „Jurnalul de Bucureşti", 3 aprile 2001)

„ [...] combinând jocul actorilor << în carne şi oase>> cu acela al <> confecţionate de Cristina Pepino cu rafinament plastic şi, în acelaşi timp, cu umor, regizorul izbuteşte un spectacol care place. Concepţia ingenioasă a păpuşilor permiţându-le şi impunându-le mânuitorilor veritabile tururi de forţă, soluţiile neaşteptate de o subtilă frumuseţe vizuală sau de un haz savuros fac ca reprezentaţia să te ţină cu sufletul la gură."
(Alice GEORGESCU, „Ziarul de duminică", 18 mai 2001)

Fotografii din spectacol